Ce mă fac când voi fi mare

Fugim de frig în mașină, seara se lasă greoaie și rece peste noi, iar Felix este deja împovărat de broboanele de transpirație ce i se preling pe spatele gâtului, în mașină nu este încă temperatură plăcută, dar trântim ușile cu ciudă frigului în față, acesta se teme să intre cu noi odată; împreună doar noi doi face ca orice spațiu pe care-l ocupăm să fie cel mai prielnic renașterii eroului de poveste, sunt dinamice întâmplările scornite de Felix, le văd în succesiune de film de animație, îi spun, desenează-le, iar băiatul primește într-o liniște scurtă de câteva secunde îndemnul meu, apoi oftează și iarăși apoi se entuziasmează, acum aș vrea să mă fac cinci lucruri când o să fiu mare: creator de desene animate, muncitor pentru casă, în felul ăsta îmi construiesc ieftin casa, neapărat medic veterinar, fiindcă în casa mea voi construi o cameră mare pentru animale, și astronom, și inventator de proteze pentru animalele rănite; cinci așadar, le număr și eu, devin un pic neliniștită, așa sunt eu când rațiunea nu poate cuprinde fanteziile, mă liniștesc însă imediat, pentru că fiecare dintre entitățile cele cinci încape în inima lui cuprinzătoare, așadar ce-mi bat eu capul cu spaimele mele excesive de nemărginire, în plus este deja cald în mașină și bine, mai mult, Tom Jones îi zice donjuanic la radio unei bombe sexi că o cam iubește, ceea ce îl aduce pe Felix într-un joc, mă ia la întrebări, de ce ăsta vorbește cu o bombă, cum adică o iubește, dar mai ales cum se poate ca bomba să-l activeze pe tip, eu așa ceva nu înțeleg, și râde șmecherește, dar și cu inocența vârstei sale de pui.