Capricii

Nu îmi regăsesc vibrațiile olfactive în ritm de petale de trandafiri, nu atunci când caut parfum. Mă sperie roșul aprins, esențele din sticlele astfel colorate îmi copleșesc percepțiile. E complicat să analizezi parfumuri, îți trebuie răbdare, tehnică și atenție, dar e interesant să descoperi aromele discrete din stropii și aburii de parfum. În plus, îmi trebuie un stomac calm, în perfectă armonie cu propria-i existență. Așa este astăzi, iar copilul ce mă însoțește e întotdeauna fascinat de sticluțele strălucitoare cu forme geometrice sau cu expresii mai puțin liniare. Mai mult, atingerea lor și apăsarea butonului magic este o reală încantare, e plăcerea jocului interzis. Așadar mi-am ales un parfum, îmi plac sticluțele mici, mă atrag culorile calde, de pământ, înspre ele mi se duc mâinile întotdeauna, căci senzațiile vizuale și olfactive se împletesc, dezmierdandu-mă echilibrat.Totuși mi-am bazat doar alegerile preliminare pe ambele simțuri, apoi am renunțat înadins la impresia analizatorului optic ca să optez. Am fost eu însămi surprinsă de propria-mi dispoziție organică și sufletească cu care am decis, chiar dacă știu că alegerile emoționale sunt niște capricii și depind de o trăire spontană, adesea extravagantă a momentului. Ca atare descopăr uluită esențele dominante ale petalelor de trandafiri și ale violetelor în noul meu parfum, totodată, însă, mă regăsesc în notele astringente ale lămâiului exotic și ale grapefruitului și în nuanțele subtile de cedru și mentă asiatică ce domolesc pasiunea florală a parfumului.

Grădina mea fantastică, exotică si aromată

 Nu am colecţie de parfumuri. Am unul singur. De fapt, în cutia din pânză verde de la Ikea mai găsesc încă vreo două-trei sticlute cu parfumuri, dar, de cele mai multe ori, nici nu le văd, de-aia ele nu există pentru mine. Se întâmplă, observ, ca pe la începutul timid al verii să simt cu predilecţie olfactiv. Totul porneşte de la mirosul proaspăt şi viu al firelor de iarbă crudă, prima oară tăiate în sezon.
 
 Am chinuit, poate omorât, în parfumerie atâţia receptori ai mirosului din nasul meu încât îl simt mai suplu, aproape că am aripile nasului unite între ele, asta mă face să par rea şi ascuţită, mieau! Sunt rea, am nasul ascuţit, dar miros fenomenal. Proaspătă ca citricele, discretă şi uşoară ca o briză, exotică precum fructele de mango sau florile de lotus, dulce-acrişoară, fără accente nenaturale cum adesea mă îmbracă parfumurile, aşa mă găsesc pe mine însămi într-o reflexie olfactivă imaginară de fiecare dată când mă parfumez cu noua mea descoperire. Este un parfum franţuzesc cu un nume fermecător şi este felul în care mă alint în începutul ăsta timid de vară. Sunt într-Un Jardin Sur Le Nil!
 
 Am ajuns aici cu ferryboat-ul. Felix a sosit cu ferrybotul românesc. A vrut să afle cum se spune la ferrybot în engleză. I-am răspuns că ferryboat este de fapt cuvânt englezesc, dar el nu a fost mulţumit cu observaţia mea şi mi-a comunicat răspicat că el nu ia ferryboatul ci ia ferrybotul ca nasul animalelor. Ok, foarte bine, între timp mi se lăţise nasul înapoi şi pierdusem destul de multă răutate în Marea Mediterană sau poate chiar şi în Nil, astfel că i-am acceptat să privească zarea din zona românească a ferryului, bună, caldă, fericită, îmbătată şi, binenteles, parfumată.