Ana mi-a facut onoarea sa nominalizeze Doi lei si-o pisicuta in topul blogurilor, motiv pentru care ii multumesc si ii raspund asa cum mi-a cerut si anume intocmind si eu lista mea de preferinte. Inainte de asta sau dupa, puteti citi despre leapsa, caci o leapsa este, aici. Si acum, la treaba:
1. Marele premiu - Pentru că-mi place: il acord fara sa clipesc blogului Mintea de ceai deoarece...imi place, imi place foarte mult.
2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie): este pentru Lola dream factory, sectiunea jurnal pentru descrierile calde si frumoase ale oamenilor si locurilor cu care autoarea intra in contact si comuniune si pentru Mintea de ceai, sectiunea creatie pentru istorioarele cu talc, fantezie si pline de originalitate din el.
3. Blogul cu cel mai mult umor: il acord mai multor bloguri astfel: blogului Human after all, in special pentru anumite postari, cred ca cele scrise de partea masculina a autorilor. Deasemenea blogului Jurnal de Mutunau (si Mamituni), acesta, se pare, este in acordul mai multora dintre noi ca este haios. Umor destul de mult, uneori involuntar, are si blogul Jurnal de "explorator", inclusiv prin ghilimelele din titlu, va rog sa ignorati un anumit grad de rudenie existent intre mine si autorul celui din urma blog citat, in definitiv e blogul meu si fac (aproape) ce vreau cu el. Si ma mai amuza pe alocuri, intr-un neobisnuit puseu de narcisism, propriu-mi blog, numitul Doi lei si-o pisicuta caruia ii acord doar o copie a acestor premii.
4. Cel mai bun cititor/comentator: detasat, asa ca Federer si Nadal fata de pluton, este Alina, autoarea Vorbelor in vant, pe care o imbratisez iar si o admir pentru eleganta, atentia si iscusimea cu care (ne) comenteaza. Pe locul doi trebuie sa o mentionez pe autoarea lui Dudu mic si capos...gargarita mea iubita.
5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei: iata un alt premiu de impartit intre mai multe bloguri si anume: Vorbe-n vant, ta-naaa; About Eva, ta-na-naaa; Lada cu minuni, ta-ta-na; In joaca, ta-na-na-na.
6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic
7. Cel mai informat blogger se acorda numitului taticash care, din pacate, nu imi da voie sa ii divulg identitatea virtuala:(
8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă, evident, copilul din spatele Jurnalului de "explorator"
.
9. Cel mai bun blog al unui ziarist:
10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri
11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică) este pentru blogul Armonii si pentru Colouredsounds. Imi mai incanta privirea cateodata si About Eva, felicitari.
12. Cel mai bun blog de sport
13. Cel mai bun blog de muzică este al Sabinei desi nu ne prea rasfata cu minunatiile pe care le stie:)
14. Cel mai combativ blog- nu stiu, e cumva cam liniste pe-aici?
15. Cel mai activ blogger cred ca este Ada. Da, sunt sigura ca ea este!
16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri
17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul. Stiu foarte repede: Poarta-ma, mami!, Dulce casa, Mami, alapteaza-ma.
18. Premiul de popularitate: Vorbe-n vant. Am zis. Aplauze!
Se afișează postările cu eticheta leapsa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta leapsa. Afișați toate postările
joi, 20 ianuarie 2011
joi, 2 decembrie 2010
Calendar pentru Craciun- 1 decembrie si 2 decembrie
Ideea pe care am găsit-o pe pagina asta mi-a plăcut foarte mult şi, chiar dacă suntem uşor în întârziere, vreau să îmi creez şi eu un calendar al lunii care să numere zilele până la Crăciun. Şi pentru că acestea sunt în total douăzecişipatru, adică unsprezece plus nouă plus patru sau, altfel spus, chiar vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor fi reprezentate de câte o fotografie a fiecărui copil, pe rând la fiecare vârstă, în ordinea în care le-au împlinit. Adică încep cu Horica la 1 an, Horica la 2 ani, Kiti la 1 an, Horica la 3 ani, Kiti la 2 ani, Horica la 4 ani, Kiti la 3 ani şi aşa mai departe. Şi fiindcă suntem un pic în întârziere încep astăzi cu fotografiile de ieri, 1 decembrie şi de azi, 2 decembrie. Iată-le:
1 decembrie, Horica la 1 an:
2 decembrie, Horica la 2 ani:
Ce calendar frumos! Este cadoul meu pentru Mos Craciun!
1 decembrie, Horica la 1 an:
2 decembrie, Horica la 2 ani:
Ce calendar frumos! Este cadoul meu pentru Mos Craciun!
duminică, 9 mai 2010
În 10 puncte ce îmi (mai) place...
... mă întreabă adra_bell. Senzaţii:
1. smulgerea buruienii prin apucarea tulpinii sale aspre între degete, mişcarea încoace şi încolo pentru mobilizare şi pentru descoperirea traiectoriei rădăcinii. Senzaţie plăcută redescoperită ieri;
2. aroma cafelei proaspăt măcinată şi cea a frunzei de leuştean ruptă între degete. Am ştiut de pe când eram copil nebăutor de cafea despre viitoarea mea pasiune gustativă. Am descoperit mirosul special al frunzelor de leuştean tot în perioada copilăriei, cred că prin grădina bunicii. De atunci a devenit condimentul preferat în bucătăria mea. Primii doi ani petrecuţi în Slovenia am suferit din cauza lipsei leuşteanului. L-am găsit apoi cu ajutorul gazdei noastre care mi-a şi adus câteva seminţe pe care le-am crescut în grădiniţa noastră de împrumut.
3. legănatul- a fost autostimularea copilăriei mele. De pe când eram un sugar mic şi gras am adormit mereu legănându-mă şi visând, asta până în săptămâna 40 a primei mele sarcini. După ce s-a născut Horica , deşi plăcerea de a mă legăna a rămas intactă, am renunţat brusc, inexplicabil şi împotriva voinţei mele conştiente la acţiunea propriu-zisă de mişcare ritmică a capului înainte de a adormi. Posibil ca gestul să fi fost compensat de legănarea şi purtarea prelungită a bebeluşului meu. Au părinţii mei o poză cu mine cam pe la 10 ani, mă aflu în leagăn şi arăt un chip înflorit de un zâmbet plin de extaz iar lângă mine e sora mea mai mică, agăţată de bara ce susţine leagănul, probabil rugându-mă să o las şi pe ea puţin.
4. să mă tund în clipa în care mă enervează cum îmi stă părul. De fapt punctul ăsta reprezintă o plăcere prin contrast cu marea şi constanta insatisfacţie dată de vizitele mele la coafor. Şi fiindcă sunt enervată destul de des de aranjamentul rebel al părului meu, mă tund de ani de zile singură în baie. Din când în când primesc complimente referitoare la aspectul coafurii mele. Le primesc cu recunoştinţă;
5. îmi plac piesele instrumentale luuuungi de jazz. Când trec de 10 minute sunt cel mai fericită. Dacă instrumentele sunt de suflat e chiar mai bine;
6. altă plăcere tactilă: să cuprind în palma mea feţele moi şi fine ale copiilor mei. Să nu credeţi cumva că am o mână cât o cazma! Am doar degete lungi :).
7. vinetele gătite oricum şi ciorba de fasole verde făcută de mama;
8. nuanţele de crem, gri, bej, maro. Şi verdele. La haine, mâncare, ambianţă, farduri, maşini;
9. să fiu observatorul nevăzut al interacţiunilor dintre copii. Am trăit senzaţia emoţionantă de drag doar văzându-i pe băieţii mei trecând unul pe lângă celălalt adresându-şi câteva cuvinte (!!!);
10. şi dimineţile însorite în care ne sar toţi copiii în cap şi picioare inghesuindu-se fiecare după posibilităţi sub câte o aripioară părintească. De remarcat piciulica, gata oricând să stoarcă o lăcrimioară dacă nu obţine locul dorit şi Kiti care adoră să îşi lipească fătuca de faţa mea dar şi Horica cel mare şi înţelept care cedează din oficiu locul de cele mai multe ori.
1. smulgerea buruienii prin apucarea tulpinii sale aspre între degete, mişcarea încoace şi încolo pentru mobilizare şi pentru descoperirea traiectoriei rădăcinii. Senzaţie plăcută redescoperită ieri;
2. aroma cafelei proaspăt măcinată şi cea a frunzei de leuştean ruptă între degete. Am ştiut de pe când eram copil nebăutor de cafea despre viitoarea mea pasiune gustativă. Am descoperit mirosul special al frunzelor de leuştean tot în perioada copilăriei, cred că prin grădina bunicii. De atunci a devenit condimentul preferat în bucătăria mea. Primii doi ani petrecuţi în Slovenia am suferit din cauza lipsei leuşteanului. L-am găsit apoi cu ajutorul gazdei noastre care mi-a şi adus câteva seminţe pe care le-am crescut în grădiniţa noastră de împrumut.
3. legănatul- a fost autostimularea copilăriei mele. De pe când eram un sugar mic şi gras am adormit mereu legănându-mă şi visând, asta până în săptămâna 40 a primei mele sarcini. După ce s-a născut Horica , deşi plăcerea de a mă legăna a rămas intactă, am renunţat brusc, inexplicabil şi împotriva voinţei mele conştiente la acţiunea propriu-zisă de mişcare ritmică a capului înainte de a adormi. Posibil ca gestul să fi fost compensat de legănarea şi purtarea prelungită a bebeluşului meu. Au părinţii mei o poză cu mine cam pe la 10 ani, mă aflu în leagăn şi arăt un chip înflorit de un zâmbet plin de extaz iar lângă mine e sora mea mai mică, agăţată de bara ce susţine leagănul, probabil rugându-mă să o las şi pe ea puţin.
4. să mă tund în clipa în care mă enervează cum îmi stă părul. De fapt punctul ăsta reprezintă o plăcere prin contrast cu marea şi constanta insatisfacţie dată de vizitele mele la coafor. Şi fiindcă sunt enervată destul de des de aranjamentul rebel al părului meu, mă tund de ani de zile singură în baie. Din când în când primesc complimente referitoare la aspectul coafurii mele. Le primesc cu recunoştinţă;
5. îmi plac piesele instrumentale luuuungi de jazz. Când trec de 10 minute sunt cel mai fericită. Dacă instrumentele sunt de suflat e chiar mai bine;
6. altă plăcere tactilă: să cuprind în palma mea feţele moi şi fine ale copiilor mei. Să nu credeţi cumva că am o mână cât o cazma! Am doar degete lungi :).
7. vinetele gătite oricum şi ciorba de fasole verde făcută de mama;
8. nuanţele de crem, gri, bej, maro. Şi verdele. La haine, mâncare, ambianţă, farduri, maşini;
9. să fiu observatorul nevăzut al interacţiunilor dintre copii. Am trăit senzaţia emoţionantă de drag doar văzându-i pe băieţii mei trecând unul pe lângă celălalt adresându-şi câteva cuvinte (!!!);
10. şi dimineţile însorite în care ne sar toţi copiii în cap şi picioare inghesuindu-se fiecare după posibilităţi sub câte o aripioară părintească. De remarcat piciulica, gata oricând să stoarcă o lăcrimioară dacă nu obţine locul dorit şi Kiti care adoră să îşi lipească fătuca de faţa mea dar şi Horica cel mare şi înţelept care cedează din oficiu locul de cele mai multe ori.
vineri, 26 februarie 2010
Banal-conţinutul genţii mele
Profit de "curiozitatea" Luminitzei să mă uit mai cu atenţie în geanta pe care o port după mine de vreo 2 luni încoace ca să elimin totuşi din foile ce s-au strâns de când cu mutarea noastră şi cu noile achiziţii felurite.
După cum se vede dar nu se înţelege din poză, port cu mine neapărat portofelul cu acte şi bani, un carneţel pentru notiţe diverse, de la întâlniri, liste cu ce am de făcut, tabeluri cu lecţiile lui Kiti şi orele de tenis ale lui Horica şi până la dimensiuni de geamuri, pereţi sau uşi. Dacă e un carneţel trebuie să existe şi un pix. Din geantă în geantă mut de fiecare dată şi ştampila asociaţiei înfiinţată pentru Kiti deoarece se întâmplă cel puţin lunar să am nevoie de ea la bancă şi ca atare, fiind destul de rar utilizată, m-am învăţat să o ţin la îndemână ca să n-o uit. Mai am şerveţele umede, uscate, plasturi, gel dezinfectant, strugurel pentru buze uscate, o grămadă de monede.
Foarte important, să nu uit să le pun în loc sigur, am de azi în geantă trei bilete la Jean-Luc Ponty, I can't wait 11 martie, pentru Horica, tati şi cu mine. Mai plimb inutil cu mine o serie de facturi pentru chestii de casă comandate şi în aşteptare ca să nu le rătăcesc. Văd pe-acolo şi nişte căşti de telefon, m-am gândit să le folosesc în maşină însă sunt nişte porcării, n-aud nimic cu ele, o să le elimin privilegiul de a ocupa un loc întunecat în geanta mea. Deasemenea văd o cutiuţă cu un lănţişor de aur, cutiuţă găsită de mama prin "casa veche" în zilele împachetărilor. Şi ea va ieşi, de fapt va rămâne afară. Mai am şi o cremă de mâini mititică pentru că uneori am mâinile într-atât de uscate încât orice uşoară atingere a lor cu altceva decât aerul îmi provoacă senzaţia de mâini de carton.
Cheile casei au şi ele loc în geanta mea atunci când nu sunt acasă iar telefonul sau cheile maşinii stau mai degrabă în câte un buzunar al hainei pe care o îmbrac.
Îmi plac tot felul de modele de genţi, acestea reprezintă pentru mine accesoriile preferate în sensul că aş cumpăra oricând o geantă în locul unei eşarfe sau curele să zicem. Cu toate astea, faptul că plimb aceeaşi geantă cu mine de 2-3 luni trădează latura mea conservatoare-fixistă. Dacă vine primăvara e posibil şi probabil să scap temporar de acest fix. Sărbători ca 8 martie, onomastice şi altele sunt binevenite în acest sens.
Eu am onorat leapşa primită, nu ştiu dacă la fel a făcut şi conţinutul genţii mele. Simt că nu pe deplin, parcă i-ar lipsi ceva. Genţii, binenteles. Sau mie?
După cum se vede dar nu se înţelege din poză, port cu mine neapărat portofelul cu acte şi bani, un carneţel pentru notiţe diverse, de la întâlniri, liste cu ce am de făcut, tabeluri cu lecţiile lui Kiti şi orele de tenis ale lui Horica şi până la dimensiuni de geamuri, pereţi sau uşi. Dacă e un carneţel trebuie să existe şi un pix. Din geantă în geantă mut de fiecare dată şi ştampila asociaţiei înfiinţată pentru Kiti deoarece se întâmplă cel puţin lunar să am nevoie de ea la bancă şi ca atare, fiind destul de rar utilizată, m-am învăţat să o ţin la îndemână ca să n-o uit. Mai am şerveţele umede, uscate, plasturi, gel dezinfectant, strugurel pentru buze uscate, o grămadă de monede.
Foarte important, să nu uit să le pun în loc sigur, am de azi în geantă trei bilete la Jean-Luc Ponty, I can't wait 11 martie, pentru Horica, tati şi cu mine. Mai plimb inutil cu mine o serie de facturi pentru chestii de casă comandate şi în aşteptare ca să nu le rătăcesc. Văd pe-acolo şi nişte căşti de telefon, m-am gândit să le folosesc în maşină însă sunt nişte porcării, n-aud nimic cu ele, o să le elimin privilegiul de a ocupa un loc întunecat în geanta mea. Deasemenea văd o cutiuţă cu un lănţişor de aur, cutiuţă găsită de mama prin "casa veche" în zilele împachetărilor. Şi ea va ieşi, de fapt va rămâne afară. Mai am şi o cremă de mâini mititică pentru că uneori am mâinile într-atât de uscate încât orice uşoară atingere a lor cu altceva decât aerul îmi provoacă senzaţia de mâini de carton.
Cheile casei au şi ele loc în geanta mea atunci când nu sunt acasă iar telefonul sau cheile maşinii stau mai degrabă în câte un buzunar al hainei pe care o îmbrac.
Îmi plac tot felul de modele de genţi, acestea reprezintă pentru mine accesoriile preferate în sensul că aş cumpăra oricând o geantă în locul unei eşarfe sau curele să zicem. Cu toate astea, faptul că plimb aceeaşi geantă cu mine de 2-3 luni trădează latura mea conservatoare-fixistă. Dacă vine primăvara e posibil şi probabil să scap temporar de acest fix. Sărbători ca 8 martie, onomastice şi altele sunt binevenite în acest sens.
Eu am onorat leapşa primită, nu ştiu dacă la fel a făcut şi conţinutul genţii mele. Simt că nu pe deplin, parcă i-ar lipsi ceva. Genţii, binenteles. Sau mie?
luni, 10 august 2009
Ce fac eu cu placere
Acesta este un premiu de la Luminitza pentru care îi mulţumesc!
Pentru că premiul a venit şi cu o leapşă sunt datoare şi cu nişte răspunsuri la întrebarea: care sunt 5 lucruri pe care le fac cu plăcere. Iată-le:
1-să ascult aproape obsesiv o melodie preferată de mai multe ori la rând. Dacă prezenţa mea fizică în spaţiu îmi permite, mă arunc cu mintea în ea (melodia ce-mi place) şi visez.
2-să fac plajă dis de dimineaţă pe malul mării cu o carte într-o mână şi o cană de cafea în cealaltă, o activitate îndrăgită de care mi-am adus aminte săptămâna trecută după mai mulţi ani.
3-să rezolv probleme de matematică, altă activitate în care am reînceput să intru tot mai des, acum, de când am băiat mare.
4-să port conversaţii cu copiii (ai mei sau nu), răspunsurile lor pline de candoare şi logica lor uimitoare mă fascinează.
5-să îmi petrec măcar o jumătate de zi pe săptămână afară, pe terenul de tenis împreună cu soţul şi copiii mei, acolo unde îmi exersez răbdarea, îmi testez limitele fizice, îmi relaxez mintea şi îmi îmbunătăţesc condiţia fizică.
Mai sunt şi altele dar astea au ieşit acum la suprafaţă ca să se vadă pe "hârtie".
miercuri, 11 februarie 2009
Da mai departe
Ileana (multumesc) mi-a dat urmatoarea leapsa:
Care sunt lucrurile pe care nu ţi-ar plăcea să le vezi în veci la tine în casă (amenajări interioare, decoraţiuni, etc)?
Care sunt lucrurile pe care nu ţi-ar plăcea să le vezi în veci la tine în casă (amenajări interioare, decoraţiuni, etc)?
Voi incepe cu ceea ce am in apartamentul in care stam cu chirie si nu-mi place sa vad:
-plasticul care acopera podeaua intr-o imitatie ridicola de parchet;
-jaluzelele din panza cerata in bucati late verticale cu snururi de plastic si sfoara pentru adaptarea lor pe geam;
-lustrele din camere, genul acela de combinatii chicioase de sticla, metal, plastic, taiate in diverse forme geometrice atarnatoare (brrrr);
-usile din rumegus(pal) dintre camere (si eventualul tapet deghizat in lemn);
-baile inguste si mici cu o cada badarana ce ocupa jumatate din incapere;
-sparturile dreptunghiulare din zidurile holului de langa baie astupate asa-zis discret cu usite tot din rumegus varuit necesare citirii contoarelor de apa;
-dulapul mare si prost dar tot neincapator din dormitor;
-aglomerarile de mobilier si lucruri de orice fel (din lipsa de spatiu).
Nu-mi mai plac bibelourile si mileurile (stie ea ce stie Kiti cand le invarte de le innebuneste atunci cand le gaseste la bunici); materialele nenaturale (mai ales in cantitate mare); covoarele din plastic; materialele reci ca gresia, metalul, marmura pe podea; peretii albi in toata casa; bucataria plina de aparatura electrica; lipsa florilor din casa; lipsa urmelor lasate de copii; mirosurile grele, prea intense; mesele mici; televizorul in dormitor...
Cred ca e cazul sa ma opresc aici, se pare ca devin imposibila!!
Va transmit aceasta leapsa si voua, dragelor Iulia, Nicoleta si Iuliana
-plasticul care acopera podeaua intr-o imitatie ridicola de parchet;
-jaluzelele din panza cerata in bucati late verticale cu snururi de plastic si sfoara pentru adaptarea lor pe geam;
-lustrele din camere, genul acela de combinatii chicioase de sticla, metal, plastic, taiate in diverse forme geometrice atarnatoare (brrrr);
-usile din rumegus(pal) dintre camere (si eventualul tapet deghizat in lemn);
-baile inguste si mici cu o cada badarana ce ocupa jumatate din incapere;
-sparturile dreptunghiulare din zidurile holului de langa baie astupate asa-zis discret cu usite tot din rumegus varuit necesare citirii contoarelor de apa;
-dulapul mare si prost dar tot neincapator din dormitor;
-aglomerarile de mobilier si lucruri de orice fel (din lipsa de spatiu).
Nu-mi mai plac bibelourile si mileurile (stie ea ce stie Kiti cand le invarte de le innebuneste atunci cand le gaseste la bunici); materialele nenaturale (mai ales in cantitate mare); covoarele din plastic; materialele reci ca gresia, metalul, marmura pe podea; peretii albi in toata casa; bucataria plina de aparatura electrica; lipsa florilor din casa; lipsa urmelor lasate de copii; mirosurile grele, prea intense; mesele mici; televizorul in dormitor...
Cred ca e cazul sa ma opresc aici, se pare ca devin imposibila!!
Va transmit aceasta leapsa si voua, dragelor Iulia, Nicoleta si Iuliana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)