În așteptarea Crăciunului- 2 decembrie

Aseară, chiar înainte de baie, Kiti, care simțea că în câteva minute pleacă la culcare, a căutat să-și satisfacă poftele năvalnice de covrigei și a găsit soluția, cu gesturi ferme și convingătoare și cu autoritatea pe care ți-o dă siguranța că te știi iubită, l-a luat pe tati de mâini, l-a îmbrățișat, a insistat cu îmbrățișările, fiindcă tati se prefăcea că nu înțelege, și a obținut un covrigel, apoi, repetând pașii, încă unul și încă unul. A izbucnit în râs, zic cum bine o descrie Felix, 'Kiti pleoscăie fericită un covrigel', iar tati s-a smiorcăit puțin, ah, ce-mi face! Totuși, i-am amintit de buna dispoziție a fetei din tot sfârșitul de săptămână, dorindu-mi să nu trăim zile mai rele decât acestea, ceea ce într-adevăr ar fi de dorit, deoarece Kiti ne-a luminat zilele cu calmul ei prețios.
 
Dimineața de luni nu mai pare astăzi o dimineață de luni, fiindcă nu mă trezesc decât cu două minute înaintea alarmei, nu prepar micul dejun morocănoasă, nu mă sâcâie esențial misunelile lui Kiti din bucătărie și de peste tot și nici băieții gălăgioși care se tachinează natural, fără ifose de adult obosit și frământat. Mă privesc mental admirativ, în timp ce ung niște felii de pâine cu unt, deoarece cred că sunt binecuvântată cu calm și stăpânire de sine și poate chiar sunt, în ciuda momentelor de răstriște în care nu mă simt astfel, mulțumesc, totuși realizez că grația divină revărsată asupra mea în zorii zilei de luni are neapărat de-a face și cu sfârșitul tihnit de săptămână, care, la rândul lui, este în legătură strânsă cu dispoziția sufletească a fetei noastre, cea pentru care exprimarea fără opreliști date de convenții sociale îi este natură de ființare însăși, așadar, mergând pe firul invers al implicațiilor de mai sus, se observă lesne că depindem emoțional și chiar fizic de expresiile fetei, fie ele de orice gen, așadar, iarăși, mulțumesc! După care mă privesc la propriu și în fereastra de bucătărie, tot admirativ,  tot în timp ce ung alte felii de pâine cu unt,  și îmi spun, iată că frumusețe calmului sufletesc se oglindește echivalent într-un chip frumos și zâmbitor, ha, ha.
 
În așteptarea Crăciunului, astăzi încep să îmi organizez darurile copiilor, dintre care, desigur, cele ale lui Felix sunt cele mai costisitoare ca timp de căutare, întrucât el știe exact ce își dorește, iar eu nu știu prea bine despre ce vorbește în scrisoare, pesemne că mă voi folosi de priceperea lui Horica, pe care, cu această ocazie, îl declar spiridușul meu principal, sunt ferm convinsă că îmi va oferi sprijin important pentru desăvârșirea rolului părintesc de Moș Crăciun. Să zâmbesc și să rămân încrezătoare, tocmai am aflat că Sambi pupic chiar există!

Calendar de advent, ziua 12

Ninge și mie îmi place că ninge. Ne aflăm pe drumeagul principal al sătucului nostru, zăpada este deja la ora dimineții bătătorită cu grijă de bărbații harnici, grijulii ai satului, astfel încât să ne putem deplasa lesne în voie și de nevoie. În sania noastră încăpătoare, ne-am pregătit încă de o săptămână păturile groase și aspre de lână, care ne încălzesc în câteva minute după ce ne instalăm confortabil pe banca din lemn, căptușită cu blăniță de oaie, pe care Kiti nu se poate stăpâni să nu o jumulească din timp în timp. Băieții adoră pur și simplu momentul în care trebuie să își învelească mâinile în mănuși, este startul oficial pentru iarna adevărată, pentru că ei nu pot înțelege rostul frigului în absența zăpezii. Așadar, cu mâinile înmănușate, îmi cer permisiunea să țină hățurile, dar căluții noștri tineri trebuie conduși cu delicatețe, nici copitele lor potcovite de iarnă nu sunt complet antiderapante, iar băieții, în exuberanța cu care întâmpină prima zăpadă a iernii, le pot dezechilibra pe bietele animale înhămate la sania noastră familială. Sub păturile mițoase, Kiti își ține picioarele desculțe strânse sub ea, iar mâinile își găsesc căldura necesară în buzunarele hăinuței ei elegante. Trecem prudent pe lângă lacul încă neînghețat, care reflectă o stranie nuanță maronie în preajma marginilor lui, este probabil reflexia sălciilor pleșuve, dezgolite complet de frunze abia în urmă cu o săptămână, copaci aproape emblematici pentru sătucul nostru crescut în jurul unui lanț generos de lacuri. Ne găsim în cel mai propice cadru pentru visare, sunt nespus de încântată de peisajul din care, umili, facem și noi parte, un câmp nesfârșit, imaculat, deranjat infim pe alocuri doar de câteva urme fine de păsărele și de urmele regulate ale mersului în buiestru al unui câine ciobănesc, un lac ușor tulburat de ninsoarea ce încă nu dă semne să contenească, pe care deja îl visăm înghețat tun, cristalin, gata să ne fie patinoarul perfect, casele cuminți, dar forfotitoare din depărtare, derdelușurile abia încropite pe alocuri de copii fervenți, în drumul lor spre case, de la școală. Da, spre visare ne duce și bucuria inepuizabilă a copiilor, ce abia așteaptă să revină acasă, după școală, să reia nebunia de aseară, când, înfofoliți ca pentru o cădere liberă din înalturi, s-au tăvălit prin zăpada proaspăt căzută din cer, au imprimat aproape fiecare fereastră a casei noastre cu zăpadă bătătorită în bulgări dezordonați, au alergat cu greu prin zăpadă împreună cu cățeaua ce i-a lăsat lejer în urmă cu salturile ei elegante. Și fiindcă ninge atât de frumos, iar peisajul este atât de însuflețit de bucurie de copii, îmi place să visez la o iarnă albă pe ulița noastră, cu clinchete de clopoței legați de sania noastră familială. Nici pomeneală de claxoane de mașini!

Calendar de advent, ziua 5

 Din "Celebrări", de Michel Tournier:

 "Este Moș Crăciun unul dintre Magii de la Răsărit?



Sărbătoarea Crăciunului, cu imaginile pe care le evocă în mintea noastră, conține un paradox născut din propagarea geografică a creștinismului. Plecată din Orientul mediteraneean, noua religie a înaintat în direcția nord-vest, întinzându-se în Grecia, în Italia și apoi în întreaga Europă Occidentală. Paul Valery se întreba ce viitor putea să aibă în țări unde pâinea și vinul sunt necunoscute sau reprezintă doar niște produse exotice. Se poate pune aceeași întrebare cu privire la climă și la anotimpuri. (...)

Imaginile privitoare la nașterea lui Isus-ieslea, boul și măgarul, păstorii, apoi fuga în Egipt din fața amenințării lui Irod-și imaginile specifice Crăciunului nordic-bătrânul cu barbă albă în mantaua lui roșie, mânându-și sania trasă de reni și încărcată de cadouri-, da, aceste două serii de imagini ar putea să pară foarte diferite, ba chiar ireconciliabile. Folosesc intenționat condiționalul, pentru că există fără discuție o punte între aceste două decoruri încărcate de aceeași magie, dar ce spun eu o punte!, un pod cu o arhitectură somptuoasă: Magii de la Răsărit. Da, întrebarea trebuie pusă pentru că are vaste semnificații: este Moș Crăciun unul dintre Magii de la Răsărit?

Magii de la Răsărit nu sunt pomeniți decât într-una dintre Evanghelii, cea a lui Matei. Au avut un succes imens în istoria picturii. De la Jean Fouquet la Botticelli și de la Dürer la Rubens sau Poussin, tema închinării magilor a devenit aproape un exercițiu de școală. E adevărat, nu există nimic mai 'pictural' decât contrastul între pompa orientală a regilor veniți din fabuloasa Arabie și sărăcia Sfintei Familii, prosternarea puterii lumești în fața slăbiciunii iluminate de Duh. Acest episod emoționant și superb al nașterii lui Isus conține în mod tradițional două învățături.

Prima învățătură este ecumenică. Oicumena reprezintă totalitatea pământurilor locuite, un cuvânt frumos și duios care ar merita să intre în folosirea curentă. Magii sunt niște străini. Vin din zări îndepărtate. Prin tradiție, există printre ei un negru african. După cucerirea Lumii Noi s-au văzut 'inchinari' americane în care apare o căpetenie de piei-roșii. Acest lucru arată destul de limpede că religia creștină e deschisă tuturor oamenilor, oricare ar fi rasa sau religia lor. Botezul e suficient pentru a face pe cineva creștin. Creștinismul, ca religie deschisă, se opune astfel iudaismului, religie închisă.

Cea de-a doua învățătură pe care o desprindem din închinarea magilor este o condamnare a atitudinii de cultivare a nenorocirii și a sărăciei atribuită în mod abuziv creștinismului de o anumită tradiție. Sigur, Isus s-a născut într-un staul, iar părinții lui călătoresc ca niște pribegi. Dar iată că sosesc niște prinți orientali. 'Si deschizând visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă.' Păstorii îi aduseseră fără îndoială în dar alimente sau lucruri utile, lapte, brânză, lână. Odată cu Magii sosește luxul cel mai pur. Ce să facă Sfânta Familie cu aurul, tămâia și smirna? Nimic, tocmai, însă un cadou de Crăciun nu trebuie să fie oare inutil? Există mai mare tristețe pentru un copil decât să vadă că de Crăciun i se dau șosete, un fular sau un caiet pentru școală? Isus nu va uita această lecție a luxului dezinteresat pe care Magii i-o dăduseră la o vârstă atât de fragedă. Când în casa lui Simon leprosul, Maria Magdalena îl unge cu un parfum de mare preț, ucenicii sunt indignați de această risipă. N-ar fi mai bine să dea de pomană săracilor? Isus îi mustră sever. Nu vor duce niciodată lipsă de sărmani cărora să le facă pomană, dar el, Isus, cât timp se va mai afla printre ei? Așa cum ne asigură Matei, adevăratul creștin nu se îngrijește de veșmintele lui mai mult decât crinii câmpului, dar nu este îmbrăcat mai puțin splendid decât aceștia prin grija Providenței (6, 28).

Câți erau Magii de la Răsărit? Matei nu ne spune. Tradiția care numără trei se bazează pe cele trei daruri- aur, tămâie, smirnă. Dar textul pe care l-am citat nu ne spune nicidecum că era câte un mag pentru fiecare cadou. De aceea numărul lor variază în funcție de relatări și de reprezentări. Romancierul german Edzard Schaper a scris un roman intitulat Der vierte Konig (Al patrulea Mag de la Răsărit). L-am întrebat dacă se bazase pe o legendă cunoscută. O legendă rusească, mi-a răspuns el. Biserica ortodoxă se simțea umilită că nu avusese un reprezentant la Betleem. Legenda a vrut deci ca un prinț rus să pornească la drum încărcat de cadouri. Dar, plecat mai de departe decât ceilalți și mai ales întârziat continuu de pomenile pe care nu se putea împiedica să le facă pe drum, ajunsese prea târziu-și cu mâinile goale-la Betleem. După aceea rătăcise treizecisitrei de ani în căutarea lui Isus, pe care nu-l găsise în cele din urmă decât în Vinerea Mare, la picioarele crucii, având doar sufletul ca dar pe care să i-l ofere. Înaintea lui Edzard Schaper această poveste minunată fusese istorisită de pastorul american Henry L. Van Dyke (1852-1933). Eu însumi m-am inspirat din ea pentru romanul meu Gaspar, Melhior&Baltazar.

Un bărbat care mână prin stepa rusă acoperită de zăpadă un atelaj de reni cu o sanie încărcată de cadouri pe care le împarte de-a lungul drumului... Portretul celui de-al patrulea Mag de la Răsărit inventat de mitologia ortodoxă nu este oare acel Moș Crăciun pe care îl căutăm noi? Pentru a completa identificarea, ar fi destul să spunem că de două mii de ani a renunțat să-l mai caute pe pruncul Isus și că se mulțumește să-i umple de cadouri pe toți copilașii pe care îi întâlnește. Cât despre barba lui albă, ea ne reamintește foarte îndelungata lui căutare, toți acei ani de generoasă cavalcadă. Astfel va fi, poate, reînnodat firul de aur între cele două serii de imagini la fel de dragi inimilor noastre copilărești."

Calendar de advent, ziua 4

Astăzi, o poveste adevărată, impresionantă și simptomatică pentru niște vremuri apuse, însă dureros de aproape de noi, evocată pitoresc și cu suflet de Cătălin, căruia încă de aseară copiii i-au pregătit următorul scenariu: ne vom trezi în noapte, ne vom strecura la patul lui, îi vom sări pe burtă și îl vom îmbrățișa de ziua lui. Până la urmă, scenariul s-a transformat într-un simplu "La Mulți Ani", fără treziri în noapte, furișări și sărituri pe burtă, dar asta nu e cu supărare, deoarece toate cele propuse de copii sunt subînțelese și fac parte ca atare sau doar în gând din spectacolul mare al iubirii. La Mulți Ani!

  

           Viața la țară 

"Era într-o vară în anii '50, prin august. Ca în fiecare zi, tatăl băiatului măcina grâu în moara moștenită de la ta-su. Moara asta începuse cu vreo două sute de ani în urmă, pe eleșteu. Funcționa într-o clădire albă, în mijlocul satului. Motorul diesel, Deutz, tocmai fusese cumpărat din târgul Pitestilor; mergea uns, iar omul și băiatul său îi știau fiecare șurub. Gogu Tănăsescu, morarul, trecuse războiul ca mecanic de locomotivă și scăpase, norocos, fără vreo zgârietură. Când s-a întors acasă la nevastă, Gogu a primit moara pe mână de la taică-său.  Gogu nu bea, nu fuma, nu își bătea nevasta. În centrul existenței lui Gogu se afla moara, unde putea fi găsit muncind de dimineața până seara, în fiecare zi. Băiatul, Lică, trăgea cot-la-cot. 

Afacerea, cum am zice, creștea văzând cu ochii. În satul de câmpie din sudul Argesului se făceau mereu recolte bunicele. Ieșeau bani buni din morărit, dar în anii ăia lumea se schimba de pe o zi pe alta și nimic nu era sigur. Fratele lui Gogu, Bădică Tănăsescu, primise de la tatăl lor o casă pe Strada Mare din Pitești. O casă frumoasă, cu verandă și balansoar, unde Boeru (căci așa îi spuneau toți lui Bădică) trăia bine cu frumoasa lui soție, Sanda. În casa lui Boeru erau câteva camere de închiriat, din care el și Sanda câștigau mulțumitor. Boeru își petrecea timpul răsfoind și stând la taclale cu prietenii lui, Carol și Basil. Toți trei erau îngrijorați de ce se întâmplă cu lumea și se așteptau la ce e mai rău. Boeru îl atenționase deseori pe Gogu, care era orbit de pasiunea lui pentru morărit, să aibă grijă, să o lase moale, poate chiar să vândă moara și să se mute la oraș. Boeru și Gogu rămăseseră, din averea moștenită, doar cu casa din Pitești și cu moara. Pământul, animalele și utilajele fuseseră trecute în colectivă. 

În ziua aia de vară, ca în fiecare dimineață, Gogu și băiatul său cel mare, Lică, își făceau de lucru în moară. Era încă răcoare, așa că erau înviorați și pregătiți pentru o nouă zi de muncă. Când a intrat în moară, albă ca varul, nevasta lui Gogu a apucat să îngaime "fugi Gogule, că au venit să te ia" și să împrăștie niște găleți cu grâu pe jos, năucă. Gogu s-a uitat la Lică, i-a zis să aibă grijă de moară, și a așteptat calm. 

Din mașină au coborât unul, știut de toți de frică, și doi jandarmi. Ăla îl știa bine pe Gogu, așa că discuția dintre ei a început amical. Gogu trebuia să vină cu ei, să dea niște declarații. Cum se întâmplă, lucrurile au degenerat, așa că s-a iscat scandalul care plutea în aer. Înjurături și îmbrânceli, lovituri și țipete. Lică, băiat cu sânge fierbinte, a pus mâna pe lopată. Când ta-su a fost apucat de brațe și târât spre mașină, a ridicat lopata și l-a pocnit pe ăla în spinare. Lovitura a fost slab plasată, așa că după taică-său în mașină a intrat, plin de sânge, și Lică. Mașina i-a dus la în Costești, de unde, fără prea multe vorbe, au fost despărțiți. Gogu a ajuns la închisoarea din Pitești. Pe Lică l-au ținut un timp în arestul ăla, în Costești, după care l-au trimis cu un jandarm, cu trenul, la o mină de aur din Transilvania. În mina aia erau ținuți cei care nu mergeau direct în pușcărie. Boeru era deja acolo și trăsese sfori ca să îl aducă pe Lică pe lângă el, să îi vadă de grijă. Pe Gogu îl țineau și îi dădeau drumul, fără să-l judece. Îl băteau cu picioarele și cu bâta, dezbrăcat, îi legau mâinile și picioarele cu sârmă ruginită și vărsau peste el căldări cu apă rece. Urinau pe rănile lui și l-au pus să își mănânce excrementele. 

Gogu avea vână, însă, așa că a supraviețuit ororilor și a murit de moarte bună, prin 2000. Moara și-a luat-o înapoi prin anii '90, după ce s-a judecat cu toți. Din mina aia de aur din Transilvania, Boeru a dispărut rapid și a reapărut acasă, jigărit și bolnav, câțiva ani mai târziu. Nu a vorbit cu nimeni despre ce i s-a întâmplat cât a dispărut, dar altfel a rămas un om foarte volubil și glumeț. A murit bolnav de plămâni, deși nu era fumător, pe la sfârșitul anilor '80. A rămas un om elegant, mereu îmbrăcat cu ștaif și foarte manierat cu toată lumea. Prin anii '80 încă ieșea la plimbare cu prietenii săi Carol și Basil pe Strada Mare din Pitești, în costumele lor la dungă, cu pantofii lustruiți și pălării cu boruri largi. Nu a apucat să îi vadă pe comuniști răsturnați.

Lică a muncit ca miner câteva luni, dar, fiindcă era doar un băiat de 15 ani, s-a îmbolnăvit rău. Unuia dintre șefii ăia de pe acolo i s-a făcut milă și l-a ținut acasă la el câteva săptămâni. Omul și nevasta lui nu aveau copii, iar Lică le-a plăcut mult. Era un băiat harnic, cinstit, cuminte. Omul l-a ținut pe Lică pe lângă casa lui, a avut grijă de el. După vreo două veri l-a tras deoparte. "Lică, la anu' faci op'spe ani și o să-ți fie greu, măi băiatule, se poate să te bage ăștia în pușcărie, că ești major. Cine știe. Poți să scapi așa: te urc eu în tren, îți fac actele de aici pierdute. Tu mergi acasă la mă-ta și îi zici să te înfieze bunicii, să îți schimbi numele. Îți schimbi buletinul și aștepți la mă-ta mare să te ia în armată. Cu alt nume, poate scapi." La plecare, omul i-a dat lui Lică un cec la purtător, cu niște bani care să îl ajute. Cecul ăla i-a schimbat viața lui Lică. 

Lică a fost înfiat de bunica maternală, căreia i-a luat numele, și a stat un an în satul ei. Apoi a făcut armata și, mai târziu, o școală profesională și liceul. S-a însurat și a făcut copii. De atunci îl cheamă Rizea și este tatăl meu."

Calendar de advent, ziua 3

Astăzi este Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, cele care formează, dupa cum se spune pe site-ul United Nations, "cea mai mare minoritate a planetei", întrucât numără cam 15% din oamenii de pe Pământ și este o zi sărbătorească în care noi, cei care avem ochii deschiși către aceste persoane, încercăm să atragem lumii atenția cu scopul de a elimina toate tipurile de bariere pe care societatea le impune acestor oameni.

Fără ca aceasta să fie motivația principală de a exista a însemnărilor din blogul meu, sper totuși că trăirile noastre pentru și alături de Kiti, expuse aici, să fie o cale de cunoaștere și înțelegere, acceptare și includere în viețile noastre a acestui mare necunoscut, grupul oamenilor cu dizabilități.

Tot despre ceva frumos scriu astăzi, în a treia zi a lunii decembrie, pentru că scriu despre solidaritate, empatie, iubire, zâmbete, atenție și grijă, scriu despre superba noastră șansă de a fi omenoși. Vă invit, pentru început, să zâmbiți, chiar dacă o veți face și printre lacrimi uneori, să le zâmbiți fără teamă acestor oameni, pentru că zâmbetul are o putere miraculoasă de vindecare de boală, de prejudecată, de spaimă, de ură.

Vă las în compania Galei Persoanelor cu Dizabilități, o înregistrare de la TVR 1, preluată de pe site-ul incluziune.org, făcându-vă atenți la fragmentul dintre minutul 5:35 și 8:52 al primei părți, în care ne veți vedea pe noi, cu Horica în prim-plan.

Nu-i vreme pentru grabă

Astăzi am ascultat Jingle Bells pentru prima oară în această ia...toamnă, mă aflu cu Felix într-un decor de Moș Crăciun, adus forțat în fața noastră acum, când descarc frumuseți de fotografii de toamnă în toi, albastră-senină, verde-neștiutoare, roșie-zemoasă și, în general, multicoloră-(încă)tradițională. Dar nu-i nimic, ne putem obișnui cu decorul de iarnă, vom aduce anul ăsta chiar fulgii de nea în casă, căci ne-au gâdilat, în căderea lor surprinzătoare, urechile, dinăuntrul aparatelor de radio încorporate standard în mașinile noastre arătoase, de parcă ar mai fi nevoie în toi de sezon, acum când Kiti adoră, în acord cu Ikea, să rupă hârtiile găsite în mii și mii de bucățele, dar, ce bine, fulgii suedezi de nea artificială vor găsi o casă caldă și prietenoasă astfel, iar noi vom avea o casă minunată, albă, pixelata, cum numai în vis feeric mai găsești în ziua de azi, când totul capătă cel mai autentic însemn artificial de veridicitate, precum fulgii lor de zăpadă, nu ai noștri, ăia din hârtiuțe rupte în cel mai autentic mod de către fetiță slobodă la gest și vorbă. 

Și tot nu-i bai că spiritul iernii ne cutreieră la început de noiembrie, nu zic că o atare anticipare nu vine cam inopinat, însă chiar de zic, zic oarecum în dauna stării de iluminare și serenitate, spune și tu, cât de neutră ne poate rămâne dispoziția când întoarcem spatele tsunamiului de consumerism din mileniu în fașă, eu zic mai sănătos, totuși, să descoperim, în acord cu vremurile, avantaj, ca acela de a consola băiat sau fetiță, îngrijorați de marea depărtare a vacanței, prin legarea incipientului spirit de Crăciun din jur, de apropierea palpabilă a vacanței de iarnă.  

  

Toamnă blândă, pastelata și strălucitoare în continuare! Cât despre spiritul Crăciunului, zic să îl lăsăm să crească mare liniștit! 

Floricele cu reacție

O singură săptămână de vacanță pentru Kiti și Felix, două, pentru Horica, cârlionții ce cad ca arcurile deasupra urechilor fetiței ne liniștesc, e încă vară, picioarele goale ce caută înfierbântate bucăți de umbră există și ele pentru a ne alunga îndoielile, nesiguranța în care ne scăldăm uneori vine ca să ne reamintim de încredere, încrederea că zilele pot fi frumoase în orice anotimp. Nu-i toamnă încă, chiar dacă îi simt iminența, în câte o boare dulce de strugure copt, în tremurul surprinzător din noapte, în lecția de teorie literară predată băiatului neîmpăcat cu atâția 'trebuie', în mailul ce mă invită la tragerea la sorți a învățătoarei copilului din grădiniță. 

Plimbarea e lungă, atât de lungă cât Horica aleargă pe terenul de tenis după mingi, el prinde mingea, șoricelul de pe margine nu prinde șopârla, deși pare determinat s-o facă, plimbarea e lungă, atât de lungă cât Kiti să nu se plictisească cercetând cu picioarele și mâinile, uneori și cu gurița zona și atât de lungă cât Felix să poată să îi povestească bunicului aventură după aventură a prietenului său imaginar, Spotu-dinozaurul, ba chiar mai lungă devine, căci copilașul își întreabă bunicul dacă știe ce-a mai zis SD atuncea, iar pentru că bunicul habar nu are ce ar mai fi fost de spus de către SD, Felix îl lămurește: a zis un caca-maca și gata! Vezi așadar că până și pălăvrăgeala lui Felix are o limită, așadar plimbările lungi o poate determina. 

Și înainte de toamnă, cu struguri copți pe masă, în casa în care și eu învățam odata definiții din teoria literară, la aceeași masă din bucătărie, tot ca Horica, strânsă între pufoșii mei cei mici, număr și împart săptămânile rămase din vacanță: una, pentru Kiti și Felix și două, pentru Horica. 

Inspirații. Expirații.

Canicula. Adevăratul test de fidelitate pentru iubitorii verii. Punctul culminant pasional al atracției Pământului pentru Soarele lui. Extrem, intens, un capăt de curbă, cine îi rezistă cu sufletul deschis, primește binecuvântarea iubirii sale, seninătate și bucurie, cine este copleșit de atâta patimă, își simte iubirea ca ură, ca pe un război al sufletului. Să primim ziua caniculară cu simplitate, fructe proaspete și apă din belșug. Să ne încredem în iubirea ce o purtăm zilelor tihnite și strălucitoare de vară și să pășim în ea, în ziua caniculară, cu respect și înțelegere pentru energia termică excesivă a Pământului nostru încercat de pasiunile sale ciclice străvechi. Să nu uităm că bucuria vieții stă în cele mai mărunte și mai firești lucruri și gesturi ale lumii, iar acestea sunt cele care ne înlesnesc respirațiile cele mai complicate. De exemplu, respirațiile din timpul caniculei.

Calendar pentru Craciun*- 24 decembrie

Cling-cling, sună clopoţeii agăţaţi de crengile brăduţului împodobit, sub impulsuri date de mâini de copii. Şi sigur că sună clopoţeii, Moş Crăciun e foarte aproape, poate nu chiar la doi paşi aşa cum zic prietenii lui Felix, Buzz şi Spotu-dinozaur, care l-au informat că 'Moş Crăciun e la Piaţa presei libere' însă, Horica ştie pentru că numără deja orele, mai sunt doar 20 de ore pana vine. De colinde noi nu ne-am prea-încărcat, le păstrăm pentru ajunul Crăciunului. Băieţii ştiu şi ei cel puţin două colinde pe care le-au pregătit pentru Moş Crăciun, sperăm că Kiti va fi vioara.

Este ziua la sfârşitul căreia copiii se bucură poate cel mai mult din an pentru darurile pe care le găsesc sub pomul de Crăciun. Este ziua colindelor, a covrigilor şi cozonacilor, este ajunul Crăciunului. Este ultima pagină a calendarului meu de Crăciun, este o pagină frumoasă cu muzică şi flori şi, binenteles, cu Horica la 11 ani:






*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 23 decembrie

Doar două zile până la marea sărbătoare, doar seara asta până la Moş Crăciun, doar Felix la 4 ani şi zâmbetul lui ghiduş în fotografia din balconul lui Horica.

'Stii ce-am visat azi-noapte, mami? Că măturam un lup!'
'?!?!? Cum măturai un lup???'
'Cu mătura!'

'Am vânat un şorecar şi l-am făcut steagul României. L-am pictat roşu, galben şi albastru.'

Din căpşorul de 4 ani de mai jos.

Abordare: Horica cunoaşte un băiat mai mare dar mai timid cu care trebuie să joace tenis. Strâng mingile împreună iar Horica trebuie să iniţieze o conversaţie, altfel începe să cânte. Băiatul e închis, nu-i oferă nici o margine lui Horica de unde acesta să poată să-l apuce. Îl prinde până la urmă cu întrebarea: 'tu câte dioptrii ai?'.

Acum trei zile Kiti nu reuşea să învârtă mâinile una în jurul celeilalte. Mişcările ei erau prea largi , sacadate şi nesuprapuse. Brusc, ca din senin, de fapt după mai multe încercări, învârte mâinile fără greşeală, cursiv, cu mâinile paralele între ele, de parcă nu s-ar fi chinuit vreodată s-o facă. Merită un cadou de la Moş Crăciun. Sau două.

Îmi place iarna cu zăpadă. Îmi place şi iarna cu 10 grade şi soare dacă n-are zăpadă. Doar două zile, sunteţi pregătiţi?

Felix la 4 ani e gata:








*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 22 decembrie

Tot mai veseli că vine, tot mai nerăbdători că nu vine, tot mai în vacanţă că a venit sunt copiii şi Kiti ne-o şi arată în poza zilei ei, 22 decembrie deşi râsul ei de-acolo este din altă poveste, altă vacanţă, altă aşteptare. Şi eu, la rândul meu sunt cu veselia în creştere în special fiindcă am terminat de cusut canapeaua, cum sună, chiar aşa şi e, incredibil, am terminat de cusut canapeaua, i-am schimbat complet faţa, nu doar husele ci şi bureţii şi pernele. Eu cu mâinile mele aproape de maşina de cusut. L-am scos ieri la prânz din grădiniţă pe Felix şi l-am băgat direct în maşină şi în vacanţă. M-a lăsat tablou întrebându-mă 'ce mi-ai cumpărat ca să mă bucur?', i-am răspuns că nu trebuie să îi cumpăr ceva ca să se bucure. N-a fost de acord întru totul considerând că o jucărioară, cât de mică, l-ar înveseli. Lipsa jucărioarei m-a înveselit însă pe mine şi am fost obligată să îi explic că prefer să se supere câte puţin zi de zi acum ca să înveţe lecţia bucuriei nemateriale. hmmm. Nu e tocmai cea mai bună perioadă a anului pentru aşa o lecţie. Dar să ne concentrăm pe Kiti, Kiti la 9 ani, căci ea e copilul zilei din calendarul meu care se apropie de sfârşit şi de care mă legasem şi o să mi se facă dor. Dar nu-i bai, el e aici pentru mine şi pentru tine şi pentru el sau ea sau noi sau voi. Pe curând şi până atunci, Kiti la 9 ani:







*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 21 decembrie

Este 21 decembrie, mai sunt doar trei zile până la Crăciun, bradul împodobit s-a acomodat cu noi şi cu Yucca şi ne zâmbeşte încântându-ne vizual dar şi olfactiv. Canapeaua din camera de zi mai are doar puţin ca să fie gata de sărbătoare, am reuşit să îi cos noua haină pe jumătate, pernele sunt gata mai de mult. Vacanţa mai stă agăţată doar într-o treime de zi ca să fie stăpână deplină pe zilele şcolarilor şi preşcolarilor noştri iar Felix o apreciază cum se cuvine: 'îmi vine să mângâi vacanţa şi zilele de weekend!' Horica vede şi el în zilele de vacanţă, cel puţin în primele, numai relaxare şi joc, mă avertizează precaut: 'probleme vreau să fac de săptămâna viitoare!'. Kiti, pentru ea vacanţa este, poate, cel mai binevenită, zilele ei de şcoală sunt pline-pline, aproape cât încape în ele. Ieri a avut şi ea serbarea de Crăciun. Toţi copiii au fost foarte frumoşi, au primit costume populare ca să joace o horă, să cânte colinde, să recite poezii, apoi să danseze în perechi. Kiti , nimeni nu se mai poate plânge de ea, este perfect confortabilă în mediul clasei, îşi ştie rolul de elevă cumsecade şi îl spune pe de rost. După serbare l-am luat şi pe Felix de la grădiniţă, chiar de la masă ('multumesc că m-ai luat de la grădiniţă', oare când n-o să-mi mai mulţumească pentru asta?) şi am plecat spre casă cu atenţia cel puţin împărţită în patru căci unul îmi spunea despre hidro-avioane, -elicoptere,-vapoare, -maşini, altul îmi împuia capul cu Jimmy Page, Richie Blackmore şi alţii, Kiti mă solicita continuu cerându-mi pâinea din pungă de pe scaunul din faţă iar traficul, ei da, şi traficul avea tupeul să-mi ceară acut atenţie sporită. Acasă ne-am bucurat de şi cu prieteni plecaţi în străinătăţuri de juma' de an. Cu atâtea de făcut îmi dau seama că zilele zboară ca vântul. Putem număra chiar orele până la Moş Crăciun. Până atunci, azi, 21 decembrie, Horica la 10 ani, măi, măi:






*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 20 decembrie

La poză, copilu' de 3 ani, drepţi! Okei, să trăiţi, trebuie să şi râd? Desiiii-gur! Hi-hi. Mersi, stânga-mprejur! Deci Felix, la 3 ani, conform cu graficul, armonizat coloristic şi stilistic cu peisajul primăvăratic. Dar să facem câţiva paşi înapoi, încă puţin, stop, suntem în 20 decembrie, e iarnă albă de care încă mă mir, prea puţine ierni albe am în memorie! Ieri am luat, aşa de dimineaţă, copiii şi maşina spre pieţele cu brazi pe la care ne-am învârtit vreo douăzeci de minute până ce ne-am găsit şi noi pomisorul. Acum stă mândru, gata împodobit, sclipeşte din toate unghiurile mai ales când copiii îi învârt globurile. Horica le preferă pe cele 'disco ball', mie îmi plac cele lungi, curgătoare, Felix s-a împrietenit cu renii, oamenii de zăpadă şi păsărelele din pom, Kiti a ochit nişte brăduţi de lemn iar tati nu şi-a exprimat vreo preferinţă deocamdată. Astăzi confecţionăm şi noi nişte globuri, de fapt vor fi nişte mingi din resturi de materiale umplute cu vată, sper să ne iasă bine. Braduţul stă la geam iar Yucca este foarte bucuroasă. Asta după ce Yucca, chiar azi-noapte, căzuse într-o gropiţă cu depresie, se simţea singură fiindcă o neglijasem în ultima vreme cu toate pregătirile astea de decembrie, şi o apucase plânsul cu sughiţuri până ce Felix i-a auzit suspinele din toiul nopţii şi a coborât la ea ca să-i ţină de urât promiţându-i că braduţul nostru de Crăciun va sta numai cu ea toată vremea cât va fi la noi acasă. Aşa că de-aia e Yucca aşa de fericită acum, parcă nimeni nu=i mai mândră ca ea. Şi eu aş fi să am lângă mine un prieten atât de strălucitor şi chiar sunt întrucât chiar am mai mulţi astfel de prieteni. Şi, că de-aici vroiam să plec, plecasem cu maşina şi copiii pe drumul alb şi printre casele albe iar radioul maşinii cânta colindă după colindă, maşina toată era ca un clopoţel uriaş, de ochii mei au început să-l vadă chiar pe Moş Crăciun, gonea spre noi în sania lui trasă de reni cu zurgălăi la gât apropiindu-se tot mai mult de maşina noastră. Din păcate nu s-a oprit în dreptul nostru ci a trecut indiferent de noi în sens opus şi când, dezamăgită, am întors capul, mi-am dat seama că Moş Crăciun nu era decât un sătean, sania era o căruţă, renii nişte cai iar zurgălăii, ei bine, zurgălăii nu ştiu ce-ar fi putut fi că eu doar i-am auzit. E de-abia 20 decembrie, staţi liniştit copii că vine Moş Crăciun!

Felix la 3 ani:




*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 19 decembrie

Ieri l-am simţit pe Moş Crăciun aproape. Aproape au simţit şi copiii zăpada rece pe obraji, gât, mâini sau unii chiar în gât. Gât întins şi curbat avea săniuţa când a ieşit din garaj de atâta cât s-a tot întins să vadă si ea ceea ce doar simtea, ninsoarea. Ninsoarea a schimbat brusc culoarea curţii noastre anuland monotonia cromatica, din verde în alb. Alb ca zăpada şi cei doi uriaşi s-ar putea numi povestea bulgarelii copiilor fără nici o legătură cu altă albă ca zăpada. Zăpada de pe câmp ne place, noroiul şi băltoacele de pe trotoarele din oraş nu ne plac. Plac, plac.

În foto e fetiţa Kiti la 8 ani ce stă la fel de împietrită ca fotoliul de sub ea si scruteaza zarea la capat de mare albastra. De câteva seri încoace insa n-ar sta, Doamne-fereşte, măcar o clipă împietrită când merge la culcare. Ba dimpotrivă, până adoarme misca si misuna neobosit prin camera ei de unde se aud tot felul de bocăneli, trosnituri, bubuituri. În prima seară, firesc, am alergat ca disperaţii amândoi părinţii la primul zgomot mai puternic. Apoi şi la al doilea sau al treilea. Am găsit şi ne-am crucit şi ne-am îngrozit zeci de piese mici de puzzleuri, litere şi cifre magnetice, mărgele, cuburi, alte părţi din diverse jocuri împrăştiate peste tot pe jos şi prin patul ei. Prima oară le-am sortat şi strâns împreună cu Kiti, apoi le-am lăsat până dimineaţă. Următoarea seară din nou. Al saptelea razboi mondial de care vorbeste Felix este de fapt unul cameral. Kiti-cameral. Aşa că, se cere, dulap cu uşi şi cheie Ikea, cât de curând. Asta e, ne adaptăm sau cum ar zice Horica sau mai bine cum a zis Horica în poezia lui intitulată Mama şi dedicată-mi mai de mult,
"Viaţa-i viaţă,
N-ai mătreaţă!" .

Aşadar, priviţi şi vă uimiţi, tot copii de vară în plină iarnă, Kiti, la 8 ani:

"


*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 18 decembrie

Când îi văd ce mari s-au făcut în numai câteva zile îmi dau seama că e timpul să ne căutăm brăduţul de Crăciun. Măcar se bucură şi el de păturica albă de zăpadă ce-l acoperă de azi-noapte!

Horica la 9 ani nu pare să se gândească la Moş Crăciun deşi Moş Crăciun se gândeşte tot timpul la el. Aici e în mediul lui, în mijlocul naturii, exploratorii s-au simţit întotdeauna cel mai bine aşa. Ca şi atunci, fără legătură cu natura, poate doar cu natura vârstei lui, se simte şi astăzi bine, a intrat neoficial în vacanţă! Nici nu mă aşteptam să se mai facă ceva la şcoală luni şi marţi, mă mir că nu a venit chiar azi mai repede acasă.

E 18 decembrie, e 18 decembrie deja???, şi e ziua lui Horica în calendarul meu, un Horica mai mic dar băiat mare deja, la 9 ani:





*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 16 decembrie

E stupid să 'incarc' blogul cu o postare de două ori, numai că pentru data de 16 decembrie am ales, fără să mă gândesc prea mult dar numai pentru că mi-a plăcut mult, poza de mai jos cu Kiti la 7 ani iar acum, când s-a potrivit să o arăt celor ce îmi citesc calendarul, mă uit la ea şi îmi dau seama că este atât de aproape de suprafaţă în mintea mea încât revăd toţi paşii noştri făcuţi în excursia din vara aia în locurile care ne-au fost 'acasa' vreme de cinci ani buni. Şi atunci, pe lângă întâlniri grozave şi pline cu vechi prieteni, am vizitat şi casa în care am locuit, motiv special de nostalgie iar Kiti, Kiti la cei 7 ani ai ei, ne-a făcut încă nişte dezvăluiri importante despre ea. Iată ce am scris atunci:

Casa e aproape goală. Mai sunt doar câteva corpuri de bucătărie agăţate în perete şi chiuveta de bucătărie şi cuptorul electric. Şi o masă mică, albă, veche şi obosită din lemn. Pereţii sunt albi iar podeaua este din piatră cărămizie. Prin uşile din sticlă se vede curtea casei care aproape se pierde în pădurea din spatele gardului. Îi mai aruncăm încă o privire înainte de a-i spune la revedere. Pentru că trebuie să plecăm de aici. Pentru-întotdeauna.

Au trecut 2 ani deatunci. Întâmplarea ne duce aproape de locurile lăsate în urmă atât de dragi nouă. O ajustăm puţin şi pretindem că tot întâmplător am "aterizat" chiar în oraşul unde copiii noştri şi-au trăit cea mai mare parte din viaţa de până acum. Şi deşi prietenii noştri ne aşteaptă nerăbdători, nu putem să nu spargem spaţiul dintre două minute şi să ne strecurăm "fraudulos" în el pentru a revedea casa, cadrul multor amintiri frumoase.

Parcăm în faţa casei şi vrem să coborâm ca să îi dăm un ocol şi apoi să sunăm şi la sonerie. Din păcate Kiti devine brusc anxioasă şi începe să se agite. Şi să se zbată, să dea din picioare şi din mâini. Apoi începe să plângă. Simt un junghi în stomac de fiecare dată când o văd că plânge. Deşi expresia furiei ei este mult mai dramatică şi poate impresioana pe oricine, când plânge şi îi văd lacrimile pe obraz mi se rupe sufletul în două şi asta doare cumplit şi îmi urăsc neputinţa de a o înţelege. Pentru că ştiu că o doare dar nu ştiu ce.

Coborâm totuşi din maşină cu inimile strânse, nu vrem să perturbăm liniştea nimănui. Sunăm la soneria casei care a fost doar a noastră odată deşi nu ne aparţinea şi suntem invitaţi călduros de proprietarii ei înăuntru. Casa este neschimbată, este chiar la fel de goală precum am lăsat-o. Incredibil. Ce sentiment ciudat.

Nu apucăm să ne scuzăm pentru comportamentul lui Kiti pentru că, surpriză, Kiti se relaxează instantaneu. Mersul ei se fluidizează, mişcările mâinilor nu mai sunt sacadate, urletele devin vocalize de plăcere. Oare ce s-a întâmplat? Să recunoască ea oare această bucăţică de pământ? Aş miza pe asta. Începe să se plimbe prin toate colţurile, iese în curte şi face ceea ce a făcut mereu în acest loc. Ba chiar însoţind-o la toaleta de la etajul casei, observ că ştie ce uşă trebuie să deschidem. Au trecut 2 ani însă acţiunile lui Kiti sunt neaşteptat de fireşti.

Are Kiti memorie afectivă? Are amintiri? Poate găsi ea în mintea ei resurse pentru a rezolva probleme complexe care să-i permită vreodată să devină o fiinţă independentă şi fericită în lumea asta? De fiecare dată când îmi zâmbeşte cred că DA!

Din nou lăsăm casa în urmă. Dar de data asta mai uşor. Pentru că acum ştim că aparţinem şi noi un pic acestei bucăţele de lume. Pentru-întotdeauna.




*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 15 decembrie

8 ani şi încă aşa o figură scumpă de copil? Da, se poate şi e şi de la dinţi. Sau de la lipsa dinţilor permanenţi. Horica. La 8 ani se pregătea să intre în clasa a treia ca fost preşedinte al clasei şi fără nici o speranţă, mă îndoiesc că ar fi existat aşa ceva, de a fi reales în aceeaşi funcţie. Nu poţi să mai ai pretenţii din moment ce nu ai avut nici măcar o dată iniţiativa de a şterge tabla, i-a spus învăţătoarea înaintea noilor alegeri prezidenţiale iar Horica a predat simbolic onoarea, la fel de simbolică, de a fi preşedinte de clasă, fără nici un suspin. Poate unul mic, totuşi, din frustrarea de a nu fi fost un preşedinte pe deplin competent.

Şi fiindcă tot ne aflăm într-o clasă de şcoală, aflati ca am încurcat uşor borcanele cu ocazia cadourilor profesorilor de sărbătoarea Crăciunului. Nemulţumită fiind de o comunicare deficitară, practic o lipsă de comunicare între părinţii copiilor din clasa lui Horica dar mai ales de iniţiativa extravagantă de a strânge câte 100 de ron de copil pentru a cumpăra cadouri pentru toţi profesorii de la clasă, am refuzat iniţial să participăm la această chetă, mai apoi revenind asupra deciziei şi trimiţând o sumă mai mică de bani (practica permisa) prin Horica la şcoală, în termenul comunicat prin sms de un grup de părinţi. Din păcate, părinţii s-au grăbit cu cumpărarea cadourilor dar mai ales cu oferirea lor, astfel încât astăzi, când Horica a dus banii, aceştia au fost deja de prisos. Nu cred că e chiar o tragedie însă tare mi-a părut rău de Horica pentru că mi-a zis că s-a simţit tare straniu când doamna diriginte i-a citit mulţumindu-le pe toţi copiii semnaţi pe felicitare , acolo unde Horica nu şi-a găsit vreun loc. L-am consolat şi i-am promis, dacă aşa îşi va dori, că îi vom alege împreună un dar frumos doamnei diriginte numai din partea lui.


Data de 15 decembrie sau Horica la 8 ani:





*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 14 decembrie

Iată, în sfârşit, că a venit şi rândul lui Felix să apară cu fătuca lui de bebeluş 'batran' de 1 an în calendarul meu. Pe atunci nu rostea decât vreo câteva cuvinte. Astăzi însă rosteşte vreo câteva cuvinte pe secundă şi o face neîncetat aproape, am mai spus-o. Aşa, de exemplu, aflu că în galaxia noastră există planeta monştrilor şi pe planeta asta nimeni nu îndrăzneşte să calce, nici măcar neînfricatul Buzz. Deasemenea că s-a descoperit în America o noua figură geometrică, încă nu are un nume dar poate să mi-o deseneze dacă vreau. Binenteles că vreau, ce, voi n-aţi vrea?, şi pot să spun că e intrigantă figura nou-descoperită şi, în ignoranţa mea, spun că aduce cu un pătrat tremurat cu unghiuri rotunjite. O-ho, şi câte şi mai câte! Şi iarăşi zice el, hei, mi-a venit o idee, ce-ar fi dacă am schimba regula şi în loc de weekenduri şi vacanţe am putea să vedem filme de desene animate la dvduri în zilele cu grădiniţă? Da, da, crezi că sunt fraieră să nu înţeleg că aşa cum ai vrea tu să schimbi regula astăzi, ai putea foarte bine să-ţi doreşti o nouă schimbare de regulă imediat ce intrăm în w/e sau vacanţă? Iată un exemplu de gândire cu premeditare.Aşadar, Felix la 1 an:



*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 13 decembrie

E luni dar cu greu intrăm în concordanţă cu vibraţiile sale alerte şi ordonate de mecanism declanşator al săptămânii de lucru. Şi încă nu e ultima zi de luni cu şcoală a anului. Pe luni cel de săptămâna viitoare îl chiar compătimesc, el va fi de-a dreptul ridicol dacă nu se va lua măcar atunci în glumă. Căci ce mai înseamnă o zi de luni în economia săptămânii muncitoare de dinaintea ajunului de Crăciun? În fapt, luni îşi uită pretenţiile de manager de săptămână şi îl susţine pe marţi, un tip ceva mai relaxat dar la fel de dinamic şi corect ca predecesorul său, în intenţia acestuia de a fi vestitorul lui Moş Crăciun. Dar asta e abia luni care vine şi m-am luat cu vorba ignorându-l pe cel de azi. Care şi pentru Kiti este mare şi încăpător, atât cât să îi ţină şi o jumătate de zi liberă după un sfârşit de săptămână şi mai liber. Si care miroase a brad şi a zăpadă.

Cu Kiti la şase ani ţinem fila calendarului de astăzi. O Kiti care de la şase ani trecuse parcă brusc de la a mai fi fetiţa jucăuşă de până atunci devenind o mică şi frumoasă domnişoară, aşa cum ne reaminteşte şi fotografia de mai jos:





*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Calendar pentru Craciun*- 12 decembrie

Prima bicicletă 'adevarata' a venit la şapte ani. Astăzi, la 11 ani, Horica pedalează încă aceeaşi bicicletă. Ca să vedeţi cât de 'adevarata' este! Mă uit la fotografia asta şi observ că, în afară de încălţăminte şi la fel ca pe bicicletă, Horica ţine în dulapul său de haine toată îmbrăcămintea ce se vede în poză. Cu alte cuvinte dacă vreţi să aveţi un comportament financiar echilibrat şi aveţi un băiat, puteţi investi liniştiţi pe la vârsta de 6-7 ani a băiatului în haine de 9-10 ca el, băiatul, să le poarte timp de 4-5 ani. E posibil ca şi în cazul fetei, sora băiatului de mai sus, să aplicaţi aceleaşi artificii economice însă unu, e posibil ca fetiţa să aibă dimensiuni mult mai mici la 6-7 ani decât cele ale hainelor de 9-10 deci hainele vor fi prea largi la început iar doi, puteţi să fiţi surprinşi de creşterea accelerată chiar înainte de 9 ani a fetiţei cu rezultat- scurtarea drastică a perioadei de purtat hainele cumpărate cu atât chibzuinţă. Acestea fiind teorii mult negândite şi spontan şi simultan cu mult necugetarea aşternute pe hârtia virtuală, valabilitatea practică este îndoielnică sau cel puţin aplicabilă în cazuri izolate sau mai generale. Bla, bla, bla-onomatopeele ajută la golirea de energie cinetică a minţii vorbitoare şi a celorlalte organe necesare vorbirii mentale sau articulate.

A douăsprezecea zi a lunii decembrie sau ultima pagină a primei jumătăţi a calendarului meu pentru Crăciun îl arată pe Horica la 7 ani, dar chiar la 7 ani, cu noua lui jucărie:





*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.