Calendar de advent, ziua 5

 Din "Celebrări", de Michel Tournier:

 "Este Moș Crăciun unul dintre Magii de la Răsărit?



Sărbătoarea Crăciunului, cu imaginile pe care le evocă în mintea noastră, conține un paradox născut din propagarea geografică a creștinismului. Plecată din Orientul mediteraneean, noua religie a înaintat în direcția nord-vest, întinzându-se în Grecia, în Italia și apoi în întreaga Europă Occidentală. Paul Valery se întreba ce viitor putea să aibă în țări unde pâinea și vinul sunt necunoscute sau reprezintă doar niște produse exotice. Se poate pune aceeași întrebare cu privire la climă și la anotimpuri. (...)

Imaginile privitoare la nașterea lui Isus-ieslea, boul și măgarul, păstorii, apoi fuga în Egipt din fața amenințării lui Irod-și imaginile specifice Crăciunului nordic-bătrânul cu barbă albă în mantaua lui roșie, mânându-și sania trasă de reni și încărcată de cadouri-, da, aceste două serii de imagini ar putea să pară foarte diferite, ba chiar ireconciliabile. Folosesc intenționat condiționalul, pentru că există fără discuție o punte între aceste două decoruri încărcate de aceeași magie, dar ce spun eu o punte!, un pod cu o arhitectură somptuoasă: Magii de la Răsărit. Da, întrebarea trebuie pusă pentru că are vaste semnificații: este Moș Crăciun unul dintre Magii de la Răsărit?

Magii de la Răsărit nu sunt pomeniți decât într-una dintre Evanghelii, cea a lui Matei. Au avut un succes imens în istoria picturii. De la Jean Fouquet la Botticelli și de la Dürer la Rubens sau Poussin, tema închinării magilor a devenit aproape un exercițiu de școală. E adevărat, nu există nimic mai 'pictural' decât contrastul între pompa orientală a regilor veniți din fabuloasa Arabie și sărăcia Sfintei Familii, prosternarea puterii lumești în fața slăbiciunii iluminate de Duh. Acest episod emoționant și superb al nașterii lui Isus conține în mod tradițional două învățături.

Prima învățătură este ecumenică. Oicumena reprezintă totalitatea pământurilor locuite, un cuvânt frumos și duios care ar merita să intre în folosirea curentă. Magii sunt niște străini. Vin din zări îndepărtate. Prin tradiție, există printre ei un negru african. După cucerirea Lumii Noi s-au văzut 'inchinari' americane în care apare o căpetenie de piei-roșii. Acest lucru arată destul de limpede că religia creștină e deschisă tuturor oamenilor, oricare ar fi rasa sau religia lor. Botezul e suficient pentru a face pe cineva creștin. Creștinismul, ca religie deschisă, se opune astfel iudaismului, religie închisă.

Cea de-a doua învățătură pe care o desprindem din închinarea magilor este o condamnare a atitudinii de cultivare a nenorocirii și a sărăciei atribuită în mod abuziv creștinismului de o anumită tradiție. Sigur, Isus s-a născut într-un staul, iar părinții lui călătoresc ca niște pribegi. Dar iată că sosesc niște prinți orientali. 'Si deschizând visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă.' Păstorii îi aduseseră fără îndoială în dar alimente sau lucruri utile, lapte, brânză, lână. Odată cu Magii sosește luxul cel mai pur. Ce să facă Sfânta Familie cu aurul, tămâia și smirna? Nimic, tocmai, însă un cadou de Crăciun nu trebuie să fie oare inutil? Există mai mare tristețe pentru un copil decât să vadă că de Crăciun i se dau șosete, un fular sau un caiet pentru școală? Isus nu va uita această lecție a luxului dezinteresat pe care Magii i-o dăduseră la o vârstă atât de fragedă. Când în casa lui Simon leprosul, Maria Magdalena îl unge cu un parfum de mare preț, ucenicii sunt indignați de această risipă. N-ar fi mai bine să dea de pomană săracilor? Isus îi mustră sever. Nu vor duce niciodată lipsă de sărmani cărora să le facă pomană, dar el, Isus, cât timp se va mai afla printre ei? Așa cum ne asigură Matei, adevăratul creștin nu se îngrijește de veșmintele lui mai mult decât crinii câmpului, dar nu este îmbrăcat mai puțin splendid decât aceștia prin grija Providenței (6, 28).

Câți erau Magii de la Răsărit? Matei nu ne spune. Tradiția care numără trei se bazează pe cele trei daruri- aur, tămâie, smirnă. Dar textul pe care l-am citat nu ne spune nicidecum că era câte un mag pentru fiecare cadou. De aceea numărul lor variază în funcție de relatări și de reprezentări. Romancierul german Edzard Schaper a scris un roman intitulat Der vierte Konig (Al patrulea Mag de la Răsărit). L-am întrebat dacă se bazase pe o legendă cunoscută. O legendă rusească, mi-a răspuns el. Biserica ortodoxă se simțea umilită că nu avusese un reprezentant la Betleem. Legenda a vrut deci ca un prinț rus să pornească la drum încărcat de cadouri. Dar, plecat mai de departe decât ceilalți și mai ales întârziat continuu de pomenile pe care nu se putea împiedica să le facă pe drum, ajunsese prea târziu-și cu mâinile goale-la Betleem. După aceea rătăcise treizecisitrei de ani în căutarea lui Isus, pe care nu-l găsise în cele din urmă decât în Vinerea Mare, la picioarele crucii, având doar sufletul ca dar pe care să i-l ofere. Înaintea lui Edzard Schaper această poveste minunată fusese istorisită de pastorul american Henry L. Van Dyke (1852-1933). Eu însumi m-am inspirat din ea pentru romanul meu Gaspar, Melhior&Baltazar.

Un bărbat care mână prin stepa rusă acoperită de zăpadă un atelaj de reni cu o sanie încărcată de cadouri pe care le împarte de-a lungul drumului... Portretul celui de-al patrulea Mag de la Răsărit inventat de mitologia ortodoxă nu este oare acel Moș Crăciun pe care îl căutăm noi? Pentru a completa identificarea, ar fi destul să spunem că de două mii de ani a renunțat să-l mai caute pe pruncul Isus și că se mulțumește să-i umple de cadouri pe toți copilașii pe care îi întâlnește. Cât despre barba lui albă, ea ne reamintește foarte îndelungata lui căutare, toți acei ani de generoasă cavalcadă. Astfel va fi, poate, reînnodat firul de aur între cele două serii de imagini la fel de dragi inimilor noastre copilărești."