Stop sondaj

Am încheiat sondajul, vă mulţumim tuturor celor care v-aţi exprimat părerea şi ne-aţi dat un sfat. Din răspunsurile primite 60% au fost pentru reclamaţie iar restul au considerat că este mai importantă educaţia copilului pentru a evita situaţii conflictuale cu profesorii săi.

Din comentariile primite deduc că aproximativ jumătate din cei care au scris l-ar reclama pe profesor iar cealaltă jumătate ar încerca să rezolve problema pe cale amiabilă, printr-o discuţie cu profesorul, urmând ca numai în cazul în care acest lucru s-ar dovedi a fi fără un rezultat scontat sau chiar imposibil să se treacă la sancţiuni prin escaladarea problemei. Încă o dată, mulţumesc!

Am încheiat odată cu acest sondaj şi problema care a dus la crearea lui. Pentru că tati a ales varianta paşnică, deschisă şi neaugmentata material în nici un fel şi anume o discuţie calmă în care a descris tipul de educaţie (neviolentă) în care credem noi şi a accentuat că suntem o familie care apreciază şi practică sportul. Credem că după această întâlnire Horica va fi ferit de palme şi pumni, fie ele şi prieteneşti şi sperăm să nici nu mai rişte micşorarea mediei sale generale mai ales că l-am atenţionat să nu mai iasă în evidenţă (negativă) atunci când nu este cazul să o facă.

Mulţumesc!

Emoții, jonglerii lingvistice, somații și sondaj. Sau gânduri și sondaj. Sau simplu, sondaj.

Pe Felix îl enervează că Veneţia e un oraş care stă pe ape, el crede că Andrei Moraru vine de la moară, iar o moară este o comoară. Apreciez că are dreptul să fie cuprins de orice sentiment, chiar şi de iritare, în legătură cu un oraş al lumii, deasemenea găsesc că legătura pe care a descoperit-o între un nume şi substantivul de provenienţă este surprinzătoare şi înclin să atribui acestui tânăr vorbitor un simţ lingvistic fin, iar repetiţia din expresia 'moară este o comoară' nu face decât să întărească cele scrise anterior întrucât nu pot fi suficient de raţională ca să accept că habar n-avea ce înseamnă cuvântul moară. Evident, sunt glumeaţă, dacă nu reiese din text, vă somez să mergeţi pe încredere, aşa cum, vedeţi bine, îi dau şi eu înainte în scris cu încredere.

Şi, că am luat avânt, să vedeţi de unde mi-a venit să folosesc aşa un verb înspăimântător cum este 'a soma'. Păi de la şcoală de la Kiti şi, ca să fiu şi mai specifică, exact din cabinetul medical al şcolii, acolo unde se mai aşteaptă doar un mic pic până să fiu somată direct acolo unde locuiesc, ca să aduc fişa medicală a Catincai. Cadrele (ah ce peiorativ sună) medicale s-or cruci ele că fetiţa mea nu are nici o fişă medicală, precum nu au făcut-o nici un moment atunci când nu mi-au trimis niciodată, dar niciodată, vreo înştiinţare sau vreo invitaţie la vaccinarea copilului ori la vreun alt fel de înregistrare medicală formală. Motiv pentru care ne-am ocupat informal de întregul program medical firesc al Catincai şi am suportat de bunăvoie costurile implicate. Aşa că, somaţi-mă, dragilor, în bunul vostru obicei supus cu evlavie dictonului nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase!

Si, in final, lansez o invitatie la un sondaj care testeaza parerile voastre referitoare la o problema destul de comuna in scoala romaneasca si anume violenta fizica a profesorilor si reactia parintilor la ea. Si, ca veni vorba, va urez sa nu ajungeti acolo!

Concluziile sondajului

Va multumesc, voua, tuturor celor care au votat in "sondajul" meu.

S-a votat astfel:

23 de persoane ar accepta ca un copil cu probleme sa fie colegul copilului lor;
10 persoane sunt si ele de acord cu acest lucru cu conditia ca acel copil cu probleme sa fie insotit de un asistent;
2 persoane nu ar vrea ca fiul/fiica lor sa aiba in clasa un copil cu probleme;
iar nimeni nu a votat varianta nu stiu.

Desi nu se poate vorbi despre concluzii stiintifice (am fost criticata prieteneste pentru involuntarele leading questions ale sondajului-i.e. intrebari care induc un anumit trend de raspunsuri cum ar fi "nu-i asa ca sunteti atat de buni si inimosi incat sa acceptati in clasa copilului dvs un copil cu handicap pentru ca e minunat si incredibil de benefica prezenta lui acolo?"/"ati putea fi atat de cruzi si lipsiti de intelegere incat sa nu acceptati...?") totusi sunt increzatoare, datorita raspunsurilor primite, in posibilitatea ca intr-un viitor apropiat copiii nostri cu probleme sa poata sa studieze daca nu in aceleasi clase, macar sub acelasi acoperis astfel incat sa existe intersectii multiple cu ceilalti copii de la care pot invata multe lucruri pentru viata lor viitoare de adulti independenti si fericiti.

Inca o data va multumesc pentru participare!