Călăuzită de fiul meu

Suntem jucători de tenis atipici, nu ne interesează cu cine jucăm meciul, esențial este să (ne) jucăm. Totuși suntem nevoiți să aflăm detaliul, de aceea întrebăm. Oficialul turneului ne lămurește într-un stil hâtru-muncitoresc, 'cu doi urâți'. 'Urâții' sunt după ușă, dăm bărbătește mâinile cu ei. Horica joacă de ceva vreme turnee de tenis, însă pentru mine este întâiași dată. Nu am propriu-zis emoții, dar mă simt într-o oarecare inadecvare prin mulțimea de semiprofesionisti aflată pe terenurile în nocturnă, ceea ce îmi desenează un zâmbet tâmp pe față. Nici Horica nu-i năvălit de seriozitate, hilaritatea împrejurării în care se află este expresia soțiirii cu mama sa pentru a forma o echipă de dublu. Așadar râdem și ne amintim de povestea bunicului cu școala Proștii veseli, despre ai cărei elevi știm în clipele astea chiar mai multe decât am fi putut bănui mai devreme. Îmi cer scuze pentru veselia excesivă și o motivez, scuzele sunt acceptate. Echipa adversă este formată dintr-un bărbat mic de statură, rotofei, ce își asortează aspectul bonom cu remarci hazlii, și dintr-un tip cu conformație atletică, mai în vârstă, sobru, impasibil, pe care coechipierul său îl numește Gigi. Gigi pare arma secretă a oponenților noștri, întrucât colegul său îl alege de fiecare dată să execute punctele cruciale. 'La Gigi', zice nonGigi mereu. Cu atâția 'Gigi' rostiți de nonGigi peste fileu, găsesc prilej nou de veselire cu Horica, așadar îi șoptesc acestuia în timp ce ne retragem într-o pauză către fundul terenului că el este 'Gigi'-ul nostru. Acesta nu este un amănunt, întrucât eu, precum nonGigi, mă bizui esențial pe băiatul meu antrenat. Numai că Horica intră pe terenul călăuzirii mele îndată ce încheie un meci valoros de simplu, muncit intens până la capătul celor două ore cât a ținut, și are crampe musculare în picioare, apoi mie, chiar dacă n-am crampe-n picioare, îmi lipsește antrenamentul, de aceea Gigi și nonGigi ajung învingători. Cu toate că pierdem, întreaga împrejurare în care ne aflăm, inedită și hilară, cere o replicare. Rămâne de văzut dacă până atunci absolvim școala Proștii veseli.

Despre spiritele libere și-o mică mare șmecherie

Olimpiada de Științele Pământului este una dintre olimpiadele școlare organizate de Ministerul Educației și are, cel puțin pentru ciclul liceal, caracteristica de a oferi bibliografie și subiecte comune tuturor elevilor, de la clasa IX la clasa XII. Cu subiecte de complexitate mare, presupunerea că elevii din anii terminali vor obține punctajele cele mai mari este de bun simț. Ei bine, paradoxal, clasamentul nu respectă această presupusă 'normalitate', ba mai mult, există printre premianți chiar elevi de clasele a noua și a zecea, nu puțini. Această situație îmi permite să observ (iarăși) duplicitatea în care instituția ministerială răspunzătoare de educația în România se complace. Pe de o parte susține obligativitatea înscrierii tuturor copiilor în sistemul de învățământ de masă și, implicit, interzicerea școlarizării pe cont propriu (homeschooling HS), pe de altă parte îi provoacă pe aceiași elevi, înscriși în învățământul de masă, la testări complexe, pentru a căror pregătire se bazează exclusiv pe efortul privat, individual al fiecărui elev în parte, altfel nu se explică organizarea nediferențiată pe clase a acestei olimpiade multidisciplinare.
 
Dintr-o altă perspectivă, această olimpiadă de științe promovează un tip de concurență neloială între elevi, punând la start copii cu pregătire specială, împreună cu copii cu pregătire foarte bune, însă limitată la cerința de clasă impusă de minister. Desigur, această idee poate fi contestată de unii prin însăși definiția de a exista a olimpiadelor, în general, și a olimpiadei de științe ale pământului, în special, anume că prezentarea cere obligatoriu un anumit tip de efort de pregătire. Dar, iarăși, prezența manualelor a patru științe din cei patru ani de studiu în capul listei bibliografice a olimpiadei ministerului este contradictorie cu însăși rațiunea de a fi, așa cum este astăzi, a învățământului liceal românesc, adică împărțit în ani de studiu promovabili succesiv. Ca o consecință a tipului de concurență descris mai sus, remarc posibilitatea descurajării unora dintre elevii interesați realmente de științe.
 
Pe măsură ce cresc și învață, anumiți copii dezvoltă pasiune pentru disciplinele științifice, dobândind astfel un nivel special de cultură generală științifică, ce adesea îi conduce către studiu aprofundat. Într-un covârșitor de mare număr de cazuri (din păcate), părinții sunt cei care descoperă aceste pasiuni și tot ei le încurajează și le stimulează. Necinstit, ministerul se bazează pe implicarea susținută a familiilor în educația copiilor, ba se bate cu pumnul în piept pentru performanțele elevilor săi și interzice recunoașterea formei de școlarizare individuală, care, de altfel, îi conferă consistență.
 
Din toate acestea, găsesc întristătoare perseverența, rigiditatea, aproape dogmatismul ce străbate din întregul proces de pregătire pentru această olimpiadă a elevilor, mânați de pasiune sau, adesea, de cinismul părintesc, întrucât răsplata pentru un atare efort ce uneori lasă urme adânci este o răsplată a vanității, iar de multe ori, numai a vanității, omenești și instituționale. La ce bun, rămâne să mă întreb, la ce bun, când este imposibil ca acele spirite vii, fascinante și fascinate perpetuu, curioase, pasionate de știință să nu răzbată și să se împlinească la timpul lor potrivit?

Dar de dragul ei

Se apropie ziua fetiței noastre iubite. Pe 8 iunie ea va împlini 11 ani. Da, 11 ani, ca 11 trepte urcătoare sau 11 primăveri sau mai bine începuturi de veri sau 11 zile pasionante sau 11 mămăruțe delicate sau 11 pupici moi de obrăjori rotunzi. Ăsta e tot motivul pentru ceea ce urmează, deși scriind, realizez că tot într-un început de iunie, acum patru ani, am deschis aproape întâmplător acest jurnal în care suntem acum împreună (tu, pentru că citești, eu, pentru că mă aflu în țesătura acestor cuvinte-gânduri), așadar iată cum, fericit, mi se alătură rațiunile gestului ce se lasă așteptat.

E un giveaway de blog, e ceva ce nu s-a mai văzut pe lumea asta, lumea mea virtuală, adică un dar. Este generozitate născută din generozitatea voastră, este recunoștință pentru prietenie și este bucurie pentru aniversarea zânei noastre bune. Pentru că îmi simt degetele suple și dibace, reîncălzite în îndemânarea ce le-a justificat mai demult ca instrumente principale pentru un hobby, am bucuria să ofer câștigătorului acestui giveaway o rochie de vară, colorată și vie, ușoară și catifelată, croită simplu și lejer, precum o adiere de vânt, din mătase naturală. Rochia nu va fi lucrată decât după numirea norocosului câștigător de către random (pe care nu l-am mai folosit), pentru a mi se comunica mărimea doritoarei sau mărimea celei vizate de participant la jocul meu.

Ce vă rog să faceți voi pentru a putea participa? Simplu! Considerați acest joc o invitație la petrecerea virtuală a lui Kiti, așadar, pentru că bănuiesc că vreți să felicitați sărbătorita, dați-mi un semn, un mic comentariu( sau mai mare:)) în care să spuneți orice vreți voi ( am o atracție pentru legături nebănuite între lucruri, oameni, propoziții), doar ca să știu în câte felii să împart tortul.

Petrecerea a început acum și ține zile și nopți la rând, căci muzica și dansul sunt pasiunile lui Kiti, până în dimineața zilei de 8 iunie, atunci când, din bucuria noastră, se va fi întrupat deja și tortul adevărat. Vă așteptăm cu drag!

Concurs: Spune secretul Edukid!

Edukid.ro va invita la un nou concurs pentru copii! Citez de pe siteul Edukid:

"Dragi parinti, voi stiti secretul. Cum care secret? Ca pe edukid.ro gasesti numai jucarii educative atat de necesare educatiei copiilor de toate varstele.
Credem ca merita si alti parinti sa afle despre EDUKID, asa ca te invitam sa participi la concursul nostru cu premii in valoare de 300 de lei.
Ce trebuie sa faci?
Spune-le altor 5 parinti despre http://edukid.ro trimitandu-le acest mesaj:
“Îți recomand jucăriile educative de pe http://edukid.ro/. Participă și tu la concurs spunand secretul mai departe. Afla mai multe detalii de aici: http://edukid.ro/loc-de-joaca/concurs-spune-secretul-edukid”
Ai doua modalitati de a trimite mesajul:
Prin e-mail: trimite un e-mail si adauga adresele a 5 parinti, cu virgule intre ele + adresa contact@edukid.ro sau…
Pe facebook: posteaza pe wall-ul a 5 parinti mesajul nostru, apoi revino pe pagina noastra de facebook: http://www.facebook.com/edukidro si scrie numele prietenilor carora le-ai spus secretul si…
…intri automat in tragerea la sort din data de 15 iunie!
Sigur ca te si premiem!
Ai de ales intre 4 jucarii educative:

Nu uita sa ne precizeci ce jucarie ai vrea sa castigi!

Daca vrei sa te inscrii pentru mai multe jucarii, trebuie doar sa alegi alti 5 parinti."

Raze de gânduri

Am apreciat pozitiv prin răspunsurile mele la chestionarul de la grădiniţă programa lor, pregătirea profesională a educatoarelor, comportamentul lor faţă de copii dar le-am împărtăşit şi o mare nemulţumire: Felix nu îşi doreşte (încă) să meargă la grădiniţă. Pisicilor nu le plac grădiniţele.
 
 Am apreciat negativ întreaga caracterizare, cu fişă psihologică şi de evaluare educaţională, primită de la şcoală şi întocmită cu lipsă de competenţă lui Kiti şi am făcut această apreciere conştientă de faptul că pentru cei ce o semnează, părerea părinţilor nu contează. Profesorilor nu le plac copiii.
 
 Horica a scăpat fără să vrea sau să îşi dorească asta de grija de a cânta cu vocea mâine la concursul de interpretare. Profesoara de muzică nu l-a auzit niciodată cântând, cu vocea, şi nu îşi poate lua un asemenea risc. Fără să ştie, a scăpat şi ea de-o grijă. Acum am glumit. Pentru Horica e precizarea asta. Profesorilor de muzică nu le fac bine necunoscutele într-ale cântatului.
 
 Horica are tot timpul din lume care încape în trei, hai cinci, minute ca să se dezlănţuie pe corzile chitarei sale. Atât şi nimic mai mult. Ne place generozitatea lor.
 
 Catincai i s-a strâns (iarăşi) tot bretonul într-o floricică albă de primăvară şi odată cu soarele, i s-a luminat şi ei faţa frumoasă. Unora ne plac bretoanele dacă nu stau prea mult pe frunţi. 

Am înţeles să apreciez puţinul ca mult ca să zâmbesc mai des. Nu crezi că zece grade pe fond de soare plin e mult? Eu da! Pisicilor le place căldura. Dar mamelor de pisici şi mai şi!
 
 
 E martie cu soare şi maşina mea e iar curată! Ura, a sosit primăvara!

Plus cu minus se anuleaza

Horica. Mi-a trimis un sms să-mi spună că a fost cel mai uşor examen din viaţa lui. Mi-a mai trimis încă unul ca urmare a tăcerii mele întrebându-se de ce nu zic nimic. Horica. Încă un sms a venit chiar înainte ca al meu să plece spre el. Îi ştiu nerăbdarea de a împărtăşi o veste bună. Aştept deseară să văd subiectele de la olimpiada de matematică, ce fază a fost astăzi, nu ştiu, pe şcoală, locală? Aştept deasemenea să îmi cunosc noul telefon mai bine astfel încât să pot fi la fel de promptă în răspunsuri la smsuri pe cum îmi apar în minte. Mă bucur când copiii văd lucrurile mai clar, când mânuiesc tot mai uşor instrumente cu care desluşesc din tainele naturii, căci la ce e bună matematica dacă nu pentru asta? Îmi pare tare rău când mă mai răstesc la Horica atunci când lucrăm împreună, o fac doar din cauza propriilor mele emoţii şi temeri dar întotdeauna reflectez la ele, încerc să îl fac să-mi înţeleagă slăbiciunile şi să mă ierte pentru ele. Dar ce e nou în asta? Bine-am sosit în cercul părinţilor interesaţi şi îngrijoraţi de greşelile lor in educaţia copiilor. 
 
   Ziua de azi a copiilor este atât de armonios echilibrată prin compunere încât mă întreb la ce nivel trebuie să funcţionăm noi, părinţii, încât să nu stricăm vreo ordine superioară. Horica, concentrat pe concursul lui şi numai pe el, Felix, în schimb, cu uşurinţa cu care te îndrepţi cu pijamaua în gentuţă spre grădiniţă pregătit pentru fun week, şi anume pentru ziua de petrecere în pijama iar Kiti, ei bine, Kiti, sosită acasă după 7 ore de şcoală ca dintr-o excursie prin 'ziua extremelor', aşa cum mi-a descris-o simplu şi suficient M, însoţitoarea ei de la şcoală. Iată aşadar cât de dreaptă este ziua de azi , dreaptă ca una dintre laturile unui triunghi isoscel sau poate neisoscel, desenată cu mâna mea experimentată sau cu rigla lui Horica. Iata asadar cat de rotunda este ziua de azi, desi rotund nu poate fi mai mult sau mai putin, rotund ca cercul din problemele de-a sasea desenat de mana mea la fel de experimentata ca pentru o dreapta sau ca iesit din compasul lui Horica. Si iata cat de relativ e echilibrul, la fel de relativ ca frumusetea, dar nu ca frumusetea pe care o vad eu ci ca frumusetea pe care o vedem noi. Noi doi.

Mândri de tăticaşul lor

S-a speriat degeaba tăticaş de vremea de dimineaţă. N-a plouat, a fost şi destul de cald. Pentru alergat.

La al treilea Maraton Internaţional din Bucureşti:

Concurs: "Cum am descoperit povestile"

Acesta este un concurs initiat in cadrul campaniei Imbratisam lectura-editie junior de catre Edukid.ro impreuna cu Libraria Humanitas Iasi din Centrul Comercial Felicia care se adreseaza tuturor celor care înţeleg importanţa cărţilor şi a lecturii în educaţia copiilor noştri.

Regulamentul concursului spune să scriu, eu ca părinte, o poveste despre copii şi cărţile lor sau despre cum copilul a descoperit lumea poveştilor sau poate să descriu personajele îndrăgite ori povestea care l-a fascinat pe micul cititor sau necititor (încă). Tot eu, ca părinte, am vrut să onorez invitaţia Lavinei Biberi de a participa la acest concurs şi ca atare m-am concentrat asupra regulamentului de acum o frază. Citind primele cuvinte, am declanşat în capul meu o conexiune neuronală care m-a dus înapoi în timp cam cu 3-4 ani, atunci când...

...era o zi frumoasă de vară, deoarece aşa încep poveştile noastre contrar aşteptărilor generale care spun că o poveste trebuie să înceapă neapărat cu a fost odată ca niciodată. Deci, era o zi frumoasă de vară, să zicem că era miercuri, miercuri pare o zi rezonabilă de ales pentru ceea ce va urma întrucât este neutră din punct de vedere al încărcăturii emoţionale, ziua de miercuri nefiind nici prea-prea, nici foarte-foarte, aşadar în acea miercuri, zi frumoasă de vară ploua. Nu vă miraţi că ziua aceea cu ploaie mi-a părut frumoasă pentru că ştiu că se poate şi aşa. Şi pentru că ploua frumos afară (acum cred că v-aţi pierdut răbdarea şi vreţi să săriţi la paragraful următor dar asta nu mă supără deoarece şi eu fac adesea aşa) am hotărât împreună cu Horica să încercăm să îi îndreptăm scrisul deformat de învăţarea lui forţat-rapidă printr-un exerciţiu foarte plăcut de către ambele părţi implicate în proces. Eu, mama, îi voi citi o poveste iar el, copilul, o va povesti...în scris. Zis şi făcut. Oarecum. Adică parţial. Asta pentru că ceea ce a ieşit din mâinile lui Horica nu a fost o poveste repovestită ci a fost ceva cu început, cuprins şi final neaşteptate. A fost prima lui "carte" scrisă, pentru că atunci, în mintisoara lui de copil de 6-7 ani a încolţit ideea de a scrie o "carte". Pesemne că şi-a dorit tare mult să scrie o carte la propriu întrucât cartea lui s-a intitulat chiar aşa: Cartea, de la un suflet la altul. A scris-o, ilustrat-o singur, n-a corectat-o şi a editat-o tot singur într-un singur exemplar pe care, deşi nu sunt excesiv de sentimentală, îl păstrez cu mult drag. Este o cărticică plină de inimioare, umor şi absurd care îmi stoarce mereu câte 2-3 lăcrimioare şi hohote de râs şi pe care vreau să o redau in continuare. Iat-o:


Cartea, de la un suflet la altul de Horia Rizea

Prima pagină:
De la un suflet la altul înseamnă de la Horia la mama. Horia înseamnă un loc în care s-a făcut cartea aceasta. Mama înseamnă locul în care trebuie să ajungă cartea şi mai înseamnă milioane de inimi iubite de către Horia.

A doua pagină: desen reprezentând-o pe mama lui Horia plină de inimioare.

A treia pagină:
Mama înseamnă pentru Horia un zeu fascinant plin de inimioare şi inimi. Mai bine zis Mama e o inimă cu două mâini şi cu două picioare, cu bun simţ şi multă, multă iubire pentru mine şi pentru toţi chiar şi pentru animăluţe.

A patra pagină: desen cu mama în formă de inimă cu membre şi un iepuraş.

A cincea pagină:
CARTEA aceasta este comoara care va intra în sufletul mamei ca apa cum intră în gura balenei. Sunt absolut, absolut SIGUR!

A şasea pagină: desen cu mama, inima ei şi balena cu apa năvălind spre ea.

A şaptea şi a opta pagină împreună:
A FOST ADEVĂRAT. CHIAR A FOST!!!!

A noua pagină:
Mama, de H.C.R.

Viaţa-i viaţă,
N-ai mătreaţă!

Are trei maci,
Mai mici de doi copaci!

A născut un copil
Foarteeee docil!

A zecea pagină: desen cu trei maci şi doi copaci.

A unspea pagină:
Aceasta a fost cartea pentru...

A doispea pagină:
Mama Mea!!!!

Ultima: desen cu multe inimioare.