Nu-i vreme pentru grabă

Astăzi am ascultat Jingle Bells pentru prima oară în această ia...toamnă, mă aflu cu Felix într-un decor de Moș Crăciun, adus forțat în fața noastră acum, când descarc frumuseți de fotografii de toamnă în toi, albastră-senină, verde-neștiutoare, roșie-zemoasă și, în general, multicoloră-(încă)tradițională. Dar nu-i nimic, ne putem obișnui cu decorul de iarnă, vom aduce anul ăsta chiar fulgii de nea în casă, căci ne-au gâdilat, în căderea lor surprinzătoare, urechile, dinăuntrul aparatelor de radio încorporate standard în mașinile noastre arătoase, de parcă ar mai fi nevoie în toi de sezon, acum când Kiti adoră, în acord cu Ikea, să rupă hârtiile găsite în mii și mii de bucățele, dar, ce bine, fulgii suedezi de nea artificială vor găsi o casă caldă și prietenoasă astfel, iar noi vom avea o casă minunată, albă, pixelata, cum numai în vis feeric mai găsești în ziua de azi, când totul capătă cel mai autentic însemn artificial de veridicitate, precum fulgii lor de zăpadă, nu ai noștri, ăia din hârtiuțe rupte în cel mai autentic mod de către fetiță slobodă la gest și vorbă. 

Și tot nu-i bai că spiritul iernii ne cutreieră la început de noiembrie, nu zic că o atare anticipare nu vine cam inopinat, însă chiar de zic, zic oarecum în dauna stării de iluminare și serenitate, spune și tu, cât de neutră ne poate rămâne dispoziția când întoarcem spatele tsunamiului de consumerism din mileniu în fașă, eu zic mai sănătos, totuși, să descoperim, în acord cu vremurile, avantaj, ca acela de a consola băiat sau fetiță, îngrijorați de marea depărtare a vacanței, prin legarea incipientului spirit de Crăciun din jur, de apropierea palpabilă a vacanței de iarnă.  

  

Toamnă blândă, pastelata și strălucitoare în continuare! Cât despre spiritul Crăciunului, zic să îl lăsăm să crească mare liniștit!