Ți-am luat regele!

M-a prins în curtea grădiniței și nu mi-a dat șanse prea mari să o refuz, vă rog, nu spuneți nu, duceți-l la turneul de șah, a fost selecționat de către profesoara de șah, recunosc, m-a luat cât se poate de surprinzător această rugăminte a domnișoarei responsabile cu cluburile copiilor, cum, Felix la turneu de șah, cum, Felix știe măcar ce fac toate piesele de pe tabla de șah, mi-am pus legitim întrebările acestea, pentru că Felix nu are încă cincisprezece ore de șah, deși știu că îi place clubul de șah, fiindcă el îndrăgește mult turele, mai ales pe cele albe.

Așadar nu am refuzat și l-am dus vineri seară, în prima zi a turneului "Cei 3 caluți', un open elvețian de șapte runde, pentru prima rundă. Felix nu s-a arătat foarte dornic să participe, 'doar astăzi', a fost el de acord, mai ales că erau bunicii, verișorii acasă la noi, mi-am spus că astfel împăcăm pe toată lumea, băiatul se va juca un sfârșit de săptămână întreg cu rudele sale, iar cei de la școală vor aprecia participarea lui la turneu. Doar că, odată ajunși la hotelul ce a găzduit turneul, Felix m-a lăsat la ușa încăperii și s-a alăturat copiilor strânși în jurul tablelor de șah, începând să mute piese, să le aranjeze, să interacționeze cu copiii, într-un fel ce mi-a arătat că atracția băiatului nostru mic pentru jocul de șah, probabil datorată pieselor sale cu nume de poveste, este reală și vie, liniștindu-mi puțin nedumerirea iscată de motivul prezențelor noastre acolo. Aflând mai apoi că participarea lui Felix costă cincizeci de lei, am decis că vom rămâne doar dacă Felix va dori să revină pentru următoarele șase runde, iar întrebându-l pe protagonistul meu de posibilitatea de a reveni, am fost din nou uimită de acceptul său, deoarece insistase vehement să joace o singură partidă, în acea zi și numai în aceea.

L-am așteptat în holul hotelului, a ieșit după vreo douzeci de minute, învins, dar vesel, jucase cu albele, ceea ce l-a bucurat, un motiv de bucurie destul de des întâlnit printre jucătorii cei mai mici de șah și încă unul în plus pentru Felix, doar a avut ambele ture albe aproape tot timpul (până nu au dispărut de pe tabla de șah), luate cu vreun cal sau o regină, cine mai știe?

Acasă bunicul și Horica l-au încurajat, l-au provocat la alte partide, jocul de șah a fost astfel prezent tot sfârșitul de săptămână în casa noastră, Horica este tare încântat că are în fratele său un partener tot mai sigur de șah. A doua zi a mai pierdut două runde, dar a și câștigat una, iar în ultima zi a pierdut una, a făcut o remiză și a câștigat-o pe ultima, astfel încât micul nostru șahist a obținut un onorabil loc douazecisiunu din vreo treizeci de participanți, dar mai cu seamă a obținut înțelegerea noastră pentru mai noua sa pasiune, de fapt o descoperire întâmplătoare și fericită a unui joc frumos. Cu două ture albe, elegante, îndrăgite.