Sa observ ca populatia incantatoarelor egrete albe si cea a robustilor starci de noapte sunt tot mai mici, probabil ca urmare a incarcaturii tot mai bogate a mediului de artificii umane citadine, case, drumuri, alte constructii. Locurile privilegiate din acest punct de vedere, cum este cel in care noi locuim, se transforma paradoxal de la zi la zi, pe de o parte ne bucuram de modernitate, ce vine cu drumuri plane si proximitati utilitare de vietuire, pe de alta parte ne intristeaza tot mai evidenta imputinare a pasarilor migratoare, care isi regasesc tot mai greu curatenia caminului de vara, pe care astfel il abandoneaza pentru intotdeauna. Nu le poti avea pe toate, spune o vorba, dar nu despre asta zic eu, ci despre stridenta contradictie dintre bucuria unui trai armonios in natura si amaraciunea ce vine odata cu cunoasterea si evolutia.
Sa citesc acest articol din ultimul numar din National Geografic, Pene Indoliate se numeste, despre traiul extraordinar al unor pasari cantatoare, ce migreaza an de an catre zona subsahariana, intr-o aventura inimaginabila, riscanta si, uneori, fatala, atat din cauza pericolelor constituite de pradatorii din lumea animala, dar, mai ales, din cauza omului, pradatorul suprem al lumii.
Sa ajung la Swimathon, acest concurs caritabil de inot, si sa dau de o Kiti complet debusolata, anxioasa si pierduta in acel univers haotic de panica din necunoastere si imposibilitate de anticipare, in care copiii cu autism se mai ratacesc uneori. Din fericire am profitat de apropierea unui parc racoros si a uneia dintre bancile lui, ca sa regasim echilibrul frant, cu calm exagerat, fara rusine, dar nu cu nerusinare, pentru spectatorii curiosi si cu niste atingeri profunde ale trupului ei incordat.
O revelatie.
Recunoasterea spontana a noii, de fapt a foarte noii (de aseara) masini a tatalui ei si a locului in care acesta a parcat-o astazi, in imensa parcare a Arenei Nationale, de catre Kiti, in ciuda chiar a propriei mele atentii crescute la detalii. Iata cum vin confirmarile acelor abilitati ascunse, greu de intuit, sperante de o viitoare minima dependenta si semne de inteligenta ale copiilor nostri cu autism. Neasteptat, din senin sau chiar din mai tulburata atmosfera de nesiguranta in care intamplarea ne duce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu