Nerăbdare

 Mă uit împreună cu Horica la un film amuzant, dar și sinistru pe alocuri, suntem nervoși amândoi, însă râdem, râdem de film și de noi înșine, așa caraghios de nerăbdători cum suntem, cu neseriozitățile instituționale ar fi trebuit să fim obișnuiți și chiar suntem, dar nu ne putem abține să ne încredem, așadar ne încredem. Pauzele publicitare sunt bine venite, atunci ne luăm, într-o simetrie perfectă, laptopurile în brațe și butonăm, din fericire pauzele sunt suficient de lungi, restul doarme în liniște deplină la etaj, aici, jos, putem să mai așteptăm, sper că nu mult și bine, nu, nu? Filmul reîncepe, încă este patru iulie, ziua Americii, iar rezultatele nu mai vin, de ce-ar veni chiar astăzi, doar pentru că au zis că vor veni, nu este acesta un motiv suficient de bun, măcar de ar fi plouat și-ar fi tunat și fulgerat, să cadă rețelele de internet, să dormim liniștiți, acum nu văd, zău, cum o s-o facem, adică să dormim liniștiți, căci ceva ne ține treji, mai treji ca niciodată, e nerăbdarea.