Am crezut că va începe o poveste pentru că aşa cum începe orice poveste şi acum s-a auzit: a fost odată ca niciodată. De data asta a fost odată ca niciodată o brânză fermecată. Şi pentru că am ciulit urechile să ascult povestea brânzei fermecate m-am hotărât să scriu repede, ca o dactilografă, ce voi auzi de la dragul nostru Felix (pentru puţin timp uitat de toată lumea). Iată, pentru cinci minute cum a sunat povestea:
Mamă eu vreau desene, mamă eu vreau desene, desene, desene. Măi Horica măi, l am pierdut pe Hugo. Mamă, brânza fermecată, brânza fermecată, brânza fermecată. Mamă, eşti o pâinică, tu Kiti, nu râde, nu eşti şefa, mie nu mi place şefa, mie mi plac şefi. Kiti eşti o bombonică. (onomatopee, iar onomatopee...şoapte neinteligibile). Brânza fermecată, brânza fermecată. Ha ha ha. Gebeshepot. Hapciu, am strănutat şi am căscat. Mami, ai păr frumos, tine pup. pup... tine am pupat.( hopa, topa pe trambulină). Brânza ferme...a căzut. Mamă m am supărat pe brânza fermecată. De ce? Fiindcă n are maşină, ha, ha, hanta. Spot se simte rău, îi pun glugă. Spot pune mâna la ureche. Mamă, Spot ţine amândouă urechile. Acum nu mai e ud. Nu! Acum râd fiindcă s-a uscat. E dragul meu Spot. Vreau... eşti prea mic, nu poţi să ajungi. Începe ploaia. Uite doi porumbemi. Săracii, stau pe casă. o a o a u a iii. Au zburat toţi şi avem şi geamuri, jucării, pâinici, şi ...mamă, Horia are , cum se numeşte, aia care ţine, aia, şi Horia are roe? Ore? Alea cu care alunecă în şosete? Aaa, role? Dadada, hahahaha. Bate vântul şi Kiti are role şi Horia are role. Au mămica, giomanda! Şi Kiti are beca? Da' unde e? Foaie verde ciocolată, (... este brânza fermecată).
Chiar dacă povestea brânzei fermecate nu are prea mult sens măcar poate fi folosită ca studiu de caz pentru a estima câte cuvinte emite un copil de aproape trei ani pe zi.
7 comentarii:
fantastic! :)
Imi suna familiar ritmul povestii. Asa, pe stilul Mariei mele. Care acum si-a dublat debitul verbal de la 3 ani (of, da, acum zic of, atunci ma bucuram :)).
Pupici lui Felix vorbaretul croitor de povesti fermecate!
pana la urma n-a fost o poveste, insa mi s a parut foarte haios sa il ascult pur si simplu fara sa intervin pt ca de obicei o fac iar tot fondul sonor din casa este un dialog continuu. am vazut acum cum arata un monolog...e ca un joc de volei cu un singur jucator care si arunca mingea, o loveste, fuge in partea cealalta a fileului si face la fel. simpatic!
pupici pt ai vostri sase (impreuna) pitici!
Foarte frumoasă poveste.
Seamănă cu Dinu al nostru, vorbeşte mult şi când asculţi e greu de tras un fir logic din tot.
Dinuţu are obiceiul că pune la grămadă 2-3 idei în aceeaşi propoziţie, fără legătură între ele.
de-asta si spuneam, copiii la varsta asta vorbesc incredibil de mult, zeci de mii de cuvinte pe zi.
mai pup inca patru copilasi. Plus ai mei, iata ca am strans de 13 copilasi :)
superb!daca nu mi-ai fi spus ca-s cuvintele uni copil de 3 ani, as fi crezut ca e vorba despre scriitorul daniil harms!
Luminitza, din pacate nu il cunosc pe acest scriitor, stiu insa ca m ai facut curioasa!
multumesc de comentariu si bine-ai venit!
Trimiteți un comentariu