Rime aniversare

Aflu că astăzi este Ziua Mondială a Povestirii și Ziua Fericirii, iar faptul că povestirea și fericirea împart aceeași zi este o întâmplare fericită, cum altfel? Dacă-i pui zilei și eclipsa solară în centru, iat-o gătită de sărbătoare. Felix simte ceva iz aniversar în aerul dimineții, întrucât se găsește îndreptățit să ceară să mănânce Nutela cu lingurița. Îl refuz cu jumătate de gură, iar cu cealaltă îi sugerez să-i ceară voie tatălui său mai încolo, când eu voi fi plecat de-acasă. Perspectiva îl înveselește, deja se linge pe buze ca un motănel, fericit, desigur. Îmi promite continuarea poveștii începută acum două zile, dar promisiunea lui n-are a face cu vreo presimțire legată de ziua aniversară, fiindcă Felix povestește invers de cum Soarele se eclipsează, adică des. Mă amuz alături de copii, repovestindu-le un amănunt încântător de dispunere spațială a celor trei eroi ai poveștii lui Felix, fiindcă Horica, la rândul său, ne relatează hâtru geometria de mișcare prin școală a trupurilor ce formează grupul de patru adolescenți prieteni, din care face parte. Asta mă face să observ că ambilor băieți li se cuvin felicitări de ziua povestirii, unuia pentru elocvența surprinzătoare, celuilalt pentru născocirile curgătoare. Felicitări! Kiti ne privește tăcută, dar măcar zâmbește fericită, iar adjectivul 'fericită' nu apare aici de dragul zilei de astăzi, ci pentru că în felul ăsta vorbește adesea Felix despre surioara lui, 'mesteca fericită', 'mă trage de păr fericită', 'bea apa din vază fericită' și de-astea. Așadar îi urez și fetei aniversare fericită, mai ales că și ea, în tăcerea ei, se spune pe sine într-o dragă poveste cu tâlc. Între timp ziua s-a descentrat, parcă începe să atârne mai greu înspre partea ei solară, hai veselire!