luni, 23 martie 2015

Circumstanțial condițional

Prima tartă (cu zmeură) din anul ăsta deschide drum primăverii, deși nu sunt sigură dacă determinarea nu este inversă. Oricum, ceva este limpede, putem renunța la jerseul de sub palton. La lalelele de sub pământ nu renunț, chiar dacă nu dau niciun semn că ar vrea să iasă. Mai aștept. Felix așteaptă să ajungă la film cu clasa pentru a mânca popcorn, deși lui nu prea îi plac floricelele din porumb. Dar nu se omoară nici după basmul Cenușăreasa, pe care-l vor urmări, ar prefera să ruleze imagini cu câini. Cum nu, popcornul funcționează ca sprijin pentru răbdare. Și Kiti ar da întâietate acestui gen de sprijin pentru răbdare în defavoarea numărării cu care îi țin neastâmpărul în frâu când are de rezolvat câte o problemă complexă. O floricică, două floricele, zece floricele versus unu, doi, zece. Finitul, ca rațiune pentru antrenamentul răbdării. Fac curat în camera fetei, găsesc sub pat smocuri impresionante de păr. Aș putea să încep să număr firele de păr, sigur un număr finit, ca să-mi antrenez răbdarea, în schimb mă cufund în supunere. O fi antrenând finitul răbdarea, însă resemnarea aproape că îți dă o idee despre infinit. Și totuși se găsește câte o margine și pentru ea. Eu o găsesc într-un elastic subțire de păr, cu care închid petecul tulburător de piele descoperită cu un cuibuleț drăgălaș de păr ondulat. Mă păcălesc cu el o vreme și mă bucur de frumusețe. Sunt tot atât de îndreptățită să o fac, cât de obligată mă simt să-mi protejez copila, iar când afirm asta sunt mercantilă. Nu-mi pasă, ar zice Horia, deși n-ar crede-o, în fond, tot un comportament de tip negustoresc cu miză sănătoasă. Fără nicio miză, ne amuzăm în familie cu un test ce ne-ar fi îndreptățit să fim cetățeni ai Romei antice, dar nu părem a fi fost dezirabili acolo, poate puțin Cătă, ce știe despre Cloaca Maxima, unul dintre primele sisteme de canalizare citadine ale lumii. Sfârșitul de săptămână se petrece cu blândețe, intim și dulce. De fapt, mai puțin dulce, întrucât uit să adaug zahăr tartei, așadar rămânem să ne bizuim pe dulceața zmeurei. Ne bizuim.

Niciun comentariu: