De florile mărului

Cred că Kiti își mută mobila din cameră în fiecare noapte, ca să se viseze legănată de unduielile unui ocean imaginar, patul în mijloc-barca, masa departe lângă fereastră-un petec de pământ, scaunul căzut ca o epavă pe fundul apelor, iar covorul și plapuma rostogolite ca valurile. Nu știu dacă greșesc și poate n-am s-o știu vreodată, însă eu, când eram ca ea, mă legănam în pat până adormeam, iar când nu reușeam să adorm, continuam să mă legăn. Ha. Am observat că în legănare îmi urca trupul constant în pat, în ritmul ei, ceea ce m-a fascinat o vreme. Porneam a da rotocoale pe direcția elipsei înscrise în dreptunghiul patului meu, rotindu-mă și rotindu-mă ca râma în pat până oboseam. Nu mă visam nicicum. Mă roteam și legănam doar de florile mărului. Asta e, da!