-Mai spune-mi, te rog, de când erai tu mic.
-Bine. Știi că aveam o învățătoare foarte aspră, care țipa des la noi și ne trăgea de păr. Eram odată în clasa a treia la ora de matematică, unde tocmai învățasem să înmulțim numere până la o sută. Aveam de înmulțit 10 ori 10, vreme în care doamna avea de vorbit ceva la telefon și se plimba printre bănci. În timp ce socoteam, scriind în caiet, m-am trezit subit tras de păr în sus de către învățătoare. Ei bine, să știi că doamna mea era inventatoarea unei tehnici eficiente de pedepsire a copiilor, ce cerea o mare îndemânare.
-???
-Uite, te apuca de păr cu degetele rășchirate ca un pieptene uriaș și rar, pe care imediat după prindere le îndoia, aducând podul palmei în alunecare bruscă în contact cu fruntea, la baza firelor de păr, contact dureros și mascat, de lovitura neașteptată, care îți impulsiona capul în extensie maximă către spate.
-Așa și ce s-a întâmplat?
-După cum te aștepți, odată trezit de mâna-pieptene a doamnei, am simțit pentru prima oară în viață pe propria-mi piele efectul bobârnacului-măiastru. 'Copile, ești prost?', mi-a strigat, lăsând pentru o clipă telefonul de-o parte. Eu m-am uitat speriat la ea, neștiind ce am făcut rău. Mi-a arătat imediat greșeală, scrisesem înmulțirea 10 ori 10, cu factorii unul sub altul.
-Și de ce era greșit așa?
-Ei, o să afli tu când mai crești, dar ține minte: doamnele și zecile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu