Se apropie ziua fetiței noastre iubite. Pe 8 iunie ea va împlini 11 ani. Da, 11 ani, ca 11 trepte urcătoare sau 11 primăveri sau mai bine începuturi de veri sau 11 zile pasionante sau 11 mămăruțe delicate sau 11 pupici moi de obrăjori rotunzi.
Profilul. Conturul angelic al fetiței de 11 ani abia împliniți se înfățișează cel mai adesea în fotografii, întâmplător sau potrivit intenționat, căci mult mister încape în infinitul dintr-o linie, precum tainică e și mintea ce se ascunde înăuntrul ei. Astăzi, de ziua ei, ca în toate celelalte zile, iubirea mea, a noastră pătrunde în întreaga ei ființă prin profil, de acolo se împrăștie în toate zările și o cuprinde exhaustiv, cu grijă să nu o sperie. Îmi doresc din tot sufletul să o primească cu același drag cu care iese din noi.
Nu redau aceasta urare ca pe o dovadă a faptului că noi, părinții copiilor cu autism, ne iubim copiii. Pentru că iubirea de părinte este o axiomă fundamentală a vieții.
Imaginează-ți numai că am porni pe lume neprotejați de adevărul din această propoziție simplă, dată.
Imaginează-ți numai larma tristeții și a durerii eliberate de scâncetele și lacrimile vărsate și neostoite ale pruncilor neadorati de către părinții lor și încearcă aproape organic să îți percepi junghiul ce îți străbate pieptul în fața unei astfel de reprezentări întristătoare a lumii.
Imaginează-te acum copilul ce te-ai găsit pe lumea asta amărâtă, seacă de iubire, cu ochii și cu tot trupul tău micuț căutând un punct de sprijin, apoi încearcă-ți imaginația pentru a te simți căzând în golul negru abisal al lipsei de iubire, al urii pământului pe care te-ai născut pentru tine.
Și imaginează-te părinte, părinte așa cum te găsești chiar astăzi, în lumea reală, numai că aruncă un ochi la tine, părintele dintr-o lume hidoasă, înspăimântătoare, în care iubirea de părinte nu are valoare de axiomă și urlă-ți în afară durerea pe care o vei descoperi acolo, acolo unde tu stai în fața pruncului pe care l-ai născut și pe care nu îl iubești.
E doar un vis urât aceasta nebunie!
2 comentarii:
Ce frumos ai scris, Mihaela! Esti mai talentata decat toti "creativii" din tara asta la un loc. Intotdeauna m-am intrebat de ce le spune 'creativi' unor insi care sunt de multe ori lipsiti de inspiratie, de sensibilitate si de haz, care fac niste comentarii alaturi cu subiectul si banalizeaza totul la nivelul unei 'target audience' formata din persoane 'average', adica cel mult mediocre?! Nu-ti bate capul cu astia, noi ne iubim copiii si cu asta basta, nu-i nevoie sa argumentam iubirea noastra cu niste comercianti fara suflet.
da, Alexandra, asa e, nu trebuie sa ne batem capul cu acesti mercantili fara suflete, cu toate astea le trebuie cate un raspuns de aici, de acolo, poate isi inghit 'creatiile'
Trimiteți un comentariu