Energie neconvențională

Noapte lungă, opt ore și încă ceva minute peste, dormit. Am. Aceeași viață, alt tonus.

Ca de fiecare dată, deschis ochii și văzut diferit cu fiecare dintre ei, ochii. Am. Dreptul, pe Kiti, stângul, pe Felix.

Orbităm în jurul centrului patului cu viteze constante și egale. Amândouă, apoi, toți trei. De aceea ne găsești indicând, ca acul busolei lui Felix, mai multe puncte cardinale.

Am căscat ochii cu capul la est, poate ușor nord-est. Privirea dreptului mergea spre nord, a stângului, spre est. Chiar și așa, nu mă uit cruciș. Mamele nu au ochi în spate, așa cum ar putea crede unii copii, au ochii pe față, simetric față de linia mediană, dar au privire multidirecțională. Când ți se pare că se uită cruciș, mama mai are de exersat. Sau are nevoie de ochelari.

Kiti își îmbracă obrazul stâng și unghiul mandibulei cu mâna. Stângă. Ăsta nu este un detaliu superfluu. Nu plânge. Dar nu mănâncă. Nu știu dacă o doare. Cred că nu, fiindcă este năucitor de veselă. Cred că da, fiindcă își caută alinare și nu îi trebuie nici biscuiți. Nici biscuiți. Ăsta nu este un detaliu superfluu.

Atâta pestedouazecidegrade până în opt octombrie, încât aș fi de o lăcomie colosală să mai cer. Sunt o lacomă colosală și sunt refuzată, de duminică pestedouăzecidegradele se metamorfozează în subcincisprezecegrade la soare. Toamnă.

Horica își lăfăie trupușorul pe lățime generoasă de o sutăpatruzeci de centimetri de pat nou de două nopți încoace, grație spontaneității mele necenzurată de prejudecățile ce intr-n cap, că vrei sau nu. Iată-l cum își încape și în streching în noul său culcuș și iată-i și animalele de pluș respirând miros proaspăt de cearceaf curat. E loc pentru toate nasurile. Ba suplimentar chiar, încă pentru două năsucuri asemănătoare cu ale posesorului de pat nou și lat, în dimineață însorită de octombrie zglobiu. Pat lat, nu nas lat. Sursele mele de energie neconvențională! Bună dimineața! Adică, bună dimineața!