Ploile cresc junglele și împrăștie stelele

Putem să vedem meteoriții pe jos, e încă îngrijorat Felix dis de dimineață, deși știe că a scăpat cu bine după ploaia de stele de azi-noapte. Norocoșilor, strigă suspinând Spotu-dinozaur, în definitiv, și el, alt norocos, altfel ce caută aici, acum?

Îmi plac soarele, căldura, dar ploaia în dimineața asta, în ciuda faptului că îi îngreunează lui tati alergatul la maratonul din București, miroase frumos, cântă frumos, e cântec de pământ fremătător de bucuria nemaisperata a lichidului vital, este ploaie duioasă și reconfortantă pentru viața plantelor, animalelor, oamenilor. E simplu să iubești căldura, strălucirea soarelui. E un exercițiu de altruism să iubești ploaia. E la îndemâna oricui să admire frumusețea perceptibilă direct. Să apreciezi frumusețea ploii este un exercițiu de pătrundere în esența vieții.

Îi spunem freak și locuiește într-o junglă de buruieni. E o junglă semiurbană, alături de buruieni trăiesc stingheri și niște pomi fructiferi. E o junglă semiurbană, alături de buruieni și familii numeroase de șoareci de câmp și nevăstuici, își duc decadele și niște câini sălbăticiți, dar cu gene domestice în celule. E o junglă semiurbană, alături de buruieni, familii de rozătoare sălbatice și câini sălbăticiți, își duce zilele un autoturism sălbăticit, dar cu gene domestice și cât se poate de moderne în celule, încolăcit de trunchiuri lungi și fibroase de plante necultivate și pentru a cărui dezvăluire freak și-a angajat călăuză cu macetă. Îi spunem freak, locuiește într-o junglă de buruieni și când reușește să străbată jungla, se suie într-alt autoturism cu care circulă discret prin oraș. Nu poți să-i bănuiești exoticul vieții doar văzându-l, totuși un spirit ascuțit l-a pătruns fără să-l știe, întipărindu-i pe luneta mașinii îndemnul "SPALĂ-MĂ ȘMECHERE".