Bicicleta si balerinul

Bicicleta stă tristă în portbagajul maşinii. E resemnată, stă acolo de un an întreg. E drept, nu a fost singură mereu, ba cel mai des a avut companie plăcută şi dragă. Cea mai admirată, domnişoara cu trei roţi este favorita băieţelului. Ah, cât de mult a invidiat-o! Mai e bătrânul şi încercatul cărucior, cu mustăţile stufoase şi încărunţite, picioarele strâmbe de povara anilor, doar a cărat mai mulţi copii de-alungul anilor în spinare. Apoi, tolănit şi fără griji stă uitat şi golănaşul de skateboard. El nu e supărat chiar dacă nimeni nu-l mai solicită de ceva vreme, de fapt zice mersi că prea dulce e lenea ce l-a învăluit. Câteodată apare în garsoniera lor şi o tânără, înaltă şi frumoasă bicicletă albastră. Are nasul sus, e inabordabilă. Bine că atunci când îi vizitează nu o face decât pentru câteva minute. Îngâmfato!

Bicicleta e tristă, resemnată, însă nu a fost mereu aşa. La început, fiecare deschidere a portbagajului îi creştea aproape insuportabil pulsul. Ah, e prima noastră întâlnire, astăzi îl voi cunoaşte pe băieţel! Însă braţele ridicau cu încăpăţânare doar tricicleta de fiecare dată. Iar bicicleta rămânea singură în garsoniera goală (pentru că puştiulică cu 4 miniroti, adormit ca de obicei, nu se punea la socoteală) pentru câteva ore. Astfel că insuportabila şi prea repetata durere i-a crescut în timp pragul de percepţie a emoţiei până la resemnare. Până într-o zi senină de iunie...

Picioarele mici şi subţiri aflate într-o continuă extensie, ating uşor şi repetat frecvent asfaltul aleii. Toc, toc, toc, toc, păşeşte băiatul în poante de parcă ar dansa într-un balet. Braţele firave sunt graţios arcuite iar mâinile, şi ele mici, cuprind cu hotărâre ghidonul unei biciclete în miniatură. Toc, toc, toc, toc se învârt în ritmul paşilor micuţi roţile minibicicletei care ar putea fi şi pătrate după ritmul sacadat al mişcării imprimate. Şeaua nu are astăzi bucuria de a-şi demonstra abilitatea de a oferi confort. Astăzi balerinul nu găseşte tihna şi fluiditatea mersului pe bicicletă, fie ea şi mini. Astăzi băiatul testează diferite modalităţi de raportare la ea. În dreapta ei, cu mâinile de o parte şi de alta a axului central longitudinal o domină şi o cucereşte, ea merge supusă unde o ghidează el. Culcată neajutorată pe pământ, bicicleta îi face confesiuni băiatului, e fragilă, are nevoie de sprijin. Din nou în două picioare (adică roţi) este partenera de dans a balerinului, toc, toc...

Astăzi, doar atât. Dar cât de mult i se pare bicicletei! Atât de mult cât nici nu poate cuprinde cu imaginaţia. Chiar dacă este doar imaginaţia adormită în simţiri a unei minibiciclete. Pentru ea e infinitul. Căci atunci când uitase şi să mai viseze, d-apoi să mai şi spere, nimicul a devenit totul. Brusc, neaşteptat, fantastic, ireal! De-acum înainte nu mai contează ce va fi pentru că fericirea de astăzi va umple restul zilelor.

Garsoniera din spatele maşinii e luminată de atâta bucurie. În sfârşit s-a făcut dreptate.

End.
Happy end.