Printre cele mai dificil de cuprins acțiuni pentru Kiti rămâne și astăzi, precum cu peste zece ani înainte, a te întoarce din drum. A te întoarce din drum îți poartă ghinion, spune o superstiție populară, a te întoarce din drum când te însoțești de Kiti este o întâmplare care nefericeste spontan. Iat-o pe Kiti cea cinstită pornind tot înainte în drumul ei, fie acesta un drum propriu-zis, către școală, să zicem, sau fie el drumul scurt, dar uneori prelungit fără voie, al înveșmântării trupului propriu sau nu. Poticnirile o tulbură peste măsură, mă întreb dacă aceasta este expresia nerăbdării sau este mai degrabă răspunsul la confuzia pe care ruperea de ritm o creează. Așteptările sunt adesea copleșitoare, însă numai atunci când îi depășesc așteptările. Ha! Râdem de ea, de noi, îi spunem percepție 'by default' a lumii. Te cunoaște cu chipul liber, nu i te arăta cu ochelarii pe nas, fiindcă o tulburi. Imaginea ta apare în construcția lumii ei confortabile fără ochelari pe nas, așadar îi apari nepurtător de ochelari 'by default'. Zilele trecute ia metroul pentru prima oară (sau cu siguranță după foarte mult timp) împreună cu A, iar călătoria lungă, aproape de la capăt la capăt de linie, trece și se repetă zi după zi cu blândețe, ca îmbrățișarea cvasicontinua a mâinilor lor, peste cele două orășene. Dar ajunge ca într-o stație metroul să oprească și să redeschidă ușile, poate pentru vreun călător întârziat, după ce făcuse o dată aceasta în aceeași stație cu câteva secunde înainte, ca să o supere pe Kiti și poate să o sperie ușor pe A (încredere îți doresc, dragă A!), un nou 'by default' înșelat. Cam așa.
Ședință cu părinții de liceeni. Fără să intru în amănunte, observ cu tristețe că în interiorul instituției școlii nu încetează să se reproducă, precum într-o adulație grotescă, deprinderile șmecherești ale mediului politic corupt și autosuficient, așa încât școala rămâne impenetrabilă la nou și la orice vine din afara ei, de unde disfuncționalitatea. În altă notă, îmbucurătoare îmi apare dezbaterea liberă de prejudecăți dintre părinți, ca urmare a prea concretei atingeri a zădărniciei ce ne împiedică la tot pasul, dar mai ales îi împiedică brutal pe ei, copiii noștri, rămăși încă, nu pentru mult timp insa, în inocență.
In alta ordine de idei, soarele isi tine ' by default'-ul, el ramane inca sa isi trimita autentic reflexiile galben-aurii printre copacii padurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu