Ieri Mariile au primit un tort cu zmeură de la Paul în cinstea zilei de sărbătoare. Maria mare și-a tăiat o felie mare, pe care a mâncat-o. S-a încumetat și Horica la o feliuță îngustă, pe care n-a mâncat-o chiar pe toată. Catinca, Maria mică, a înțepat cu furculița un cubuleț din tortul ei, pe care l-a mâncat. Atât.
În seara asta, după cină, Maria mare a scos restul de tort cu zmeură din frigider și l-a dezbrăcat în fața ei însăși și a Mariei mici. Și-au împărțit două furculițe și restul de tort. Maria mare, mai dibace, n-a profitat de avantajul ei de îndemânare, așa încât și-a folosit propria furculiță atât pentru a își îndesa tort în cavitatea bucală, cât și pentru a îi îndesa Catincai tort în guriță. Ambele s-au antrenat iremediabil în eliminarea tortului de pe fața pământului. Au reușit. Acum Maria mare simte un ușor regret și un nod în gât. Ea nu deplânge dispariția tortului cu zmeură, ci își plânge sie însăși de milă, intuind dezastrul de deseară, din baie. Seara, în baie, ea se cântărește. Catinca nu pare să aibă vreun regret. Nici nu are. Ea insistă pe lângă mama ei că ar mai mânca ceva. Mama ei nu vrea să audă de așa ceva, îi interzice accesul în bucătărie fetiței, încuind ușa și ascunzând cheia.
Așa au sărbătorit cele două Marii ziua lor de nume. Cu un tort de zmeură. Pe care l-au mâncat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu