Ce, crezi că tu le știi pe toate?

Horia are impresia că de Paștele ăsta am ciocnit mai puține ouă decât de obicei. Pot să îi dau dreptate deplină, întrucât lui nu-i plac ouăle fierte, așadar nici nu s-a atins de vreunul. Pe de altă parte, s-ar putea să simtă bine, în anii trecuți este posibil ca vacanța să fi început, nu să se fi terminat, odată cu sărbătoarea primăverii, ceea ce...la, la, la.
 
Felix doarme la bunici cu mine în pat, iar ăsta îi este al doilea motiv de care se leagă ca să-și plângă dorul de bunici și de vacanță, astăzi, în preziua începerii școlii. Pentru Horica ăsta este un motiv de bucurie, ghici lângă cine își strânge el visele nopții acasă? Între timp, Felix își transformă dorul de Bicu și Ica, care îl chinuie și în somn, după cum spune, construind un elicopter uriaș din Lego, lăsat de iepuraș în dimineața de Paște în iarbă.
 
O nouă performanță pentru Kiti: mersul cu papuci în picioare. Nu spun cât de caraghios îi este pasul, stângaci, încordat să-și țină papucii pe picioare, evazat, sau mai bine spun, cu toții merităm șansa de a ne calma din timp în timp egoul, cu câte un liber la frivolitate. Acum, Kiti, care oricum nu suferă de prea seriozitate, dar al cărei comportament este o oglindă destul de cinstită a egoului ei, uneori și al meu.
 
Alta: deși intrarea în cabinetul stomatologic al bunicului îi provoacă o interminabilă criză de plâns, ce îi amână 'programarea' de la prima la ultima oră, este mai cooperantă decât anterior, deschide gurița pentru mai multe secunde și răspunde corect la minimele cerințe ale pacientului unui dentist.
 
La bunici copiii se joacă pe 'bisericute', adolescenții cu ale lor, în cel mai izolat loc al casei, cei mai mici, proaspeții școlari, imaginează jocuri într-o avalanșă nestăvilită de idei și cam peste tot, așa încât observ la Felix un neobișnuit dezinteres pentru gustări de fructe și desene animate. Kiti are și ea o 'bisericuta', cel mai des o formează cu Bicu, dar și cu ceilalți, în funcție de moment și disponibilitate pentru dragalasenii ale acestora. De aici, un avantaj al fraților cu vârste foarte apropiate: posibilitatea copiilor lor de a se împrieteni.

Cel mai fain moment al zilei, în vacanța de Paște, este momentul mesei. Atunci ne strângem cu toții împrejurul mai multor mese unite între ele, glumim, mâncăm și punem față-n față prejudecăți de generații și judecăți critice personale, care, fie ele și distonante, ne justifică anumite sensuri ale vieții. Și, bineînțeles, mâncăm. Dojana ironică și autoironică scornită și adresată la timp oportun de către Horica, 'ce, crezi că tu le știi pe toate?' devine lait-motivul și sănătoasa doză de ușurătate a acestor întâlniri.
  
Acasă ne întâmpină încă din afara curții peisajul strălucitor și plin de pace al ierbii proaspete, crescute mari datorită ploii generoase, presărate la tot pasul de sferele înstelate ale florilor de păpădie, pe care intenționat le las să crească mari, pentru frumusețe și iarăși frumusețe.