luni, 19 septembrie 2011

Odă elefantului cu manta sculptată

O aşteptam de mult să vină. Iată că a sosit! E maiestuoasă, solidă precum un elefant, un elefant modern şi nonconformist, calităţi datorate dispunerii neaşteptate în linie a celor (doar) trei picioare. Este un elefant oarecum disproporţionat, fiind mult mai mult lat şi înalt, decât îngust, iar raportul extravagant al celor trei dimensiuni mă duce cu gândul pentru o clipă la fantasmagoricul animal creat de imaginaţia lui Felix, jaguarul-tablou, animal de a cărui şiretenie şi abilitate excepţionale trebuie să îţi fie teamă, el aplatizandu-se miraculos şi proptindu-se asemenea de pereţii clădirilor, mimând un tablou, numai pentru a te ataca mişeleşte. Doar pentru o clipă însă mă tem, asta pentru că bizarul meu elefant, în ciuda falnicei sale apariţii, inspiră blândeţe, bunătate şi linişte, nicidecum agresivitate, răutate sau frică. În plus, emană un parfum viu, discret şi cu un iz aproape imperceptibil de exotic şi poartă o manta lucrată cu mâna şi cu sufletul, care-l acoperă în întregime. A pătruns în casa noastră timid, strecurându-se pe uşă bucată cu bucată de aproape că nu mi l-am imaginat în toată splendoarea şi măreţia lui şi şi-a găsit lăcaşul singur, în cea mai mică şi retrasă cămăruţă, dar în dreptul celui mai lung perete de-acolo. Şi-a ridicat, bucată pe bucată, trupul în aer, a ajuns la înălţimea sa maximă, şi-a sprijinit capul şi spatele de peretele binevoitor şi a pornit să ne zâmbească. Mi-a zâmbit cu toţi porii, iar cu două deschizături mai largi mi-a cerut să îl încarc, asigurându-mă că datorită forţei sale, încărcătura mea nu îl va împovăra, ba chiar îl va face fericit întrucât acesta este scopul vieţii sale. I-am simţit vlaga pe măsură ce i-am dat şi i-am dat să ducă şi în contact cu umplutura, a emanat un parfum aparte, ce mi-a încântat olfactiv şi vizual simţurile.

Am aşteptat-o ceva vreme să vină, iar vineri a sosit. E luni dimineaţă şi ea şade bucuroasă în cămăruţa ei, şi aproape numai a ei, de parcă acolo ar fi stat de la bunul început. Ne ţine iubitoare lucruri dragi, vechi şi noi şi e gata să primească încă. E nimeni alta decât biblioteca noastră maiestuoasă!

Niciun comentariu: