Aflu despre Felix că n-a făcut sport, că doar a asistat de pe bancă la lecție. Profesoara de sport i-a văzut ochii înlăcrimați și a considerat că este mai sănătos așa. Îl întreb, desigur, ce-l supără și îmi spune că înainte de ora de sport cu toții au fost certați de altă profesoară pentru comportament nepotrivit. Nu-i place să fie certat pe nedrept. Îmi spune că a stat cuminte și atent la lecție, dar miss n-a observat asta. "Toți baietiia€¦", o citează pe profesoară, "și în afară de asta, mi-a fost dor de tine". Înțeleg prea bine, renunțăm împreună la ora de înot de astăzi, pentru a ieși la plimbare împreună. Sunt îndoită. Nu știu cum este bine, cum este rău. Pe de o parte este esențial să știe că nu aparține unui grup decât pentru că, întâmplător sau nu, are anumite însușiri comune cu ceilalți membri ai grupului, ca atare orice generalizare a oricărei situații particulare din interiorul grupului, cu care nu se identifică, este nedreaptă și merită corectată. Pe de altă parte, în școală, copiii sunt mereu victimele generalizărilor, drepte sau nedrepte, binefăcătoare sau dimpotrivă, așadar n-o fi mai sănătos să nu îți bați capul cu ele? Posibilă soluție? Clase mai mici. Hopa! Dar Felix este într-una dintre acele dezirabile clase mai mici!
Horica își bea cafeaua la altă masă. Glumesc, Horica nu-și bea cafeaua la altă masă, el nu bea cafea. Își isprăvește tema, poartă niște dialoguri prietenești pe facebook, apoi citește din cartea pe care o poartă cu el. După ce își ia prânzul, îl duc la școală. Sunt agent sub acoperire. Nu știu ce mă deconspiră însă mereu, ca-ntr-un banc prost cu agentul CIA în Rusia, poate faptul că sunt toată îmbrăcată în mov? Nu cred asta, port mult mai des alte culori pe mine. Sunt împăcată cu distanța pe care o revendică. Împăcarea este ușurată de privirea sa autoironică. Avem acasa un adolescent frumos și hâtru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu