Floricele de pe câmpii

Pregătim un ierbar. Ideea renaște după mai multi ani, este stârnită de tema de casă a lui Felix, să preseze o floare până vineri. Pentru ce colecționăm? Mă întreb, iar seninătatea și entuziasmul subit, pe care ideea lui Horica le creează în Felix, îmi răspund cinstit: din temei estetic primordial. Acesta ne îngăduie încântarea, mai departe urmează ca învățarea să capate adâncime.

Nu ajung la conferința profesorului de psihiatrie al UCLA, dr. Dan Siegel, și-mi pare rău, întrucât i-am audiat pe internet una dintre fascinantele sale prezentări despre transformările creierului din perioada adolescenței, o temă pe cât de actuală în cazul familiei noastre, pe atât de interesantă și revoluționară, cel puțin din perspectivă culturală, dar și științifică, deasemenea pentru iscusința și eleganța discursului său. Cel puțin sunt împăcată de comandarea uneia dintre cărțile sale, recomandabilă pentru părinți, educatori, totodată pentru adolescenții înșiși. Cartea se numește Brainstorm, tradusă la noi în Vâltoarea minții.

Nu ajungem nici la crosul caritabil prin pădure, și pe acesta îl regretăm, de data asta nu sunt singură, însă îmi promit să petrec intens sfârșitul de săptămână, motiv pentru care pregătesc un prânz cu minuțiozitate și creativitate, iar familia îl apreciază și îl cinstește cu poftă mare. Sunt surprinsă de răspunsul băieților mofturoși, cel mare cere mai mult, iar cel mic face cu el însuși un compromis, savurează carnea de porc de parcă ar fi de curcan. E drept, îl ajută îndestulător imaginația. Kiti, Cătă?Despre pasiunea de gurmand cu care ambii onorează bucătarul nu pot spune decât că îi surprind încântată cu coada ochiului meu secret de mamă încă la masă, după ce aceasta s-a terminat de mult, desigur, asta din perspectiva băieților, să nu uit, băieții mulțumiți.

Drumul lung către școală îi aduce astăzi nefericire fetei. Sunt neputincioasă și nu învinuiesc doar șofatul pentru asta, fiindcă pur și simplu nu o înțeleg. Ea plânge, se zbate, pare că nu știe nici ea pentru ce s-a supărat. Observația asta mă adună. A cunoaște este esențial, însă a pretinde să cunoști toate cele ale lumii este o nerozie. Nu știu ce îi dă atâta dezordine în simțire, însă cunosc puterea unei mângâieri. La școală ajungem cu douăzeci de minute înainte de vreme. Avem timp de dezmierdări, numărăm și aruncăm o minge de bowling de jucărie. Kiti dictează și chiar asta face, dictează, cu o privire tot atât de expresivă, precum elocvent îi este zâmbetul, atunci când acesta se întâmplă. Eu mă supun și îi admir într-o mică pauză inteligența mâinilor suple.