Păstrător de impresii scumpe

Din timp în timp intru prin sertare și dulapuri. În lada mare și grea din mijlocul camerei găsesc ce nu-mi imaginez că aș găsi. Dau de vreo trei crengi lungi și sănătoase de copac, care-și găsesc abia pe diagonala mare a paralelipipedului loc. Le scot, nu știu ce să fac cu ele, cu obiectele pe care Felix și le procură din propria lui voință nu pot să mă port cu indiferență, ele cer un răgaz de gândire. Găsesc zeci de desene, puse pe zeci de coli A4, pe care tot Felix le creează aproape zilnic. Arunc multe dintre ele, dar și păstrez vreo câteva. O cutie de pantofi este plină de cardurile cu animalele de la Mega Image, îmi amintesc că pe la începutul colecției, ne rugam de casierițele magazinului să ne dea carduri în plus, dar ele nu se îndurau prea des de noi, iar astăzi, după săptămâni bune de zile, primim încă din belșug aceste carduri, de care aproape nimeni nu mai are nevoie. O socoteală ineficientă. Găsesc pietricele culese cu entuziasm și gând precis. Întotdeauna sunt impresionată de rigoarea pe care copiii o demonstrează când se referă la lucrurile lor personale, acestea nu sunt niciodată superflue. Biluțe colorate, cât buricul degetului, obiecte minuscule, însă esențiale după grija cu care sunt depozitate în nișa privilegiată de pe fundul lăzii. Dau de cărți, reviste, piese din lego, creioane, caiete, carnețele, mărtișoare. Pe toate le scot din ladă, iar aproape toate poartă cu ele impresii rătăcite și impresii dragi ale copiilor noștri. Lada asta încăpătoare, obiect decorativ și funcțional de mobilier, este de-a dreptul fascinantă, nici n-am bănuit câtă vrajă poate împrăștia în jurul ei, atunci când m-a atras în clipa în care am zărit-o pentru prima oară.