Arit(mi)metica unui grup afectuos

Vorbesc în mașină cu Horica despre numere raționale, numere reale, calcul algebric. Felix este interesat,  îi cere fratelui, pe care îl privește, într-un atare context, cu duioasă fascinație, să îl provoace cu diverse 'ghicitori'. Aflat adesea într-o adorabilă stare contemplativă, Horica nu 'ghiceste' sensuri figurative ale cuvintelor, de aceea pornește să inventeze ghicitori pentru fratele său, care își dizolvă instantaneu dorința de a calcula în mai generala dorință de a raționa, așadar se bucură să găsească răspunsurile așteptate. Dialogul celor doi își ține ritmul incitant până când lui Horia îi vine ideea unei ghicitori al cărei enunț cuprinde cuvântul 'companie'. Felix se bosumflă, el replică supărat, pentru că nu găsește răspunsul ghicitorii, că nu i se pare corect să i se spună ghicitori cu companii. Horia râde înțelegător, ceea ce îi aduce în minte sensul figurat al cuvântului ghicitoare, așadar continuă să-l provoace pe Felix, de data asta cu calcule destul de dificile. Îi propune niște exerciții cu numere întregi, adunări și scăderi, pe care Felix este tare mândru să le fi înțeles, apoi îl invită să dea un răspuns, de a cărui corectitudine va depinde atribuirea din partea autorității de frate mai mare a titlului de 'nemaipomenit de inteligent'. Felix stă în fața unui calcul de genul 'trei la pătrat supra trei'; generos, Horia îi acordă atât timp de gândire cât este necesar, fără limită. Îi observ lui Felix prin oglinda retrovizoare mimica reflexivă și determinată, copilul poartă și proiecția viitorului zâmbet de învingător în colțul gurii, el numără în gând și numără bine, fiindcă vine cu răspunsul corect și cu bucuria de a i se recunoaște efortul de a fi priceput. Horia îi acordă titlul promis, dar nu uită să îl tachineze, de fapt, să îl mângâie pe micul matematician, spunându-i că și dacă ar fi dat un răspuns greșit, ar fi rămas suficient de inteligent, după care își pune căștile discret, în așa fel încât să nu îl observe Kiti, și reintră în starea contemplativă, familiară, așadar liniștitoare. Felix își mută deodată atenția asupra mea, mă conduce către lumea poveștilor sale cu o întrebare și răspunsul său, tu care crezi că este cea mai simplă meserie din lume, mami, fiindcă eu cred că este aceea de scriitor, apoi pornește direct în povestea unui Egipt antic de-a dreptul năucitor, cu un faraon Pepi, cățel, și templul său, un coteț uriaș și altele asemenea.