marți, 5 noiembrie 2013
Furtunos
Dormite azi-noapte doar patru ore din șapte furtunoasa Kiti a hotărât astfel în plus ne-am aventurat dacă tot am fost singură cu copiii în strâmtoarea camerei lui Horica împreună împărțiți în două ambarcațiuni unite între ele băieții pe pluta largă încăpătoare iar noi fetele în barca crem vopsită recent însă puțin amorțită pe la încheieturi de nefolosință cu un plan simplu în minte le lansăm la apă odată cu căderea nopții profităm de noaptea înstelată și lăsăm ambarcațiunile să plutească în voie să ne aline la un loc în unduieli domoale neliniștea nopții neprotejate de prezența bărbătească în ritmul blând al unui cântec de leagăn care să ne adoarmă, ne-a adormit desigur până ce un tumultuos monstruleț ascuns în Kiti zic să fie oare ascuns în degetele ei de la picioare fiindcă acestea au pornit o dantuiala nepotrivită unui întuneric atât de adânc ba către înaltul tavanului au aruncat-o ba în plonjon perpendicular pe biata barcă crem obosită eu dădeam să-i țin neastâmpărul cu o mângâiere ea o primea senină de parcă niciun monstru n-ar fi existat doar pentru unu doi trei și încă câteva secunde secunde nicidecum minute ca iarăși tulburătoarea arătare nevăzută să zbuciume un armonios tot până cu puțină vreme înainte și să-l dezintegreze crunt în fărâme fărâme pe care noi ceilalți le-am strâns resemnați pe pluta largă a băieților vreo două cărți niște creioane o umbrelă păpușa Maggie cântătoarea doi papuci o pereche de ochelari cu dioptrii un telefon niște foi ursuleți din fericire broscuța Broschi a reușit cumva să se țină ascunsă de monstrul din vârful degetelor de la picioare, cu tristețe am coborât din barca în derivă și am urcat și eu pe plută printre fărâmele fostului nostru tot băieții s-au făcut de drag mici de tot astfel încât am fi încăput cu Kiti și cu monstrul ei cu tot deși n-a fost nevoie deoarece fetița și-a ținut ca pe un refugiu barca numai pentru ea barcă ce către zorii zilei tot mai compacți și-a regăsit ritmul de plutire domoală care l-a amețit pe monstrul din vârful degetelor dar și pe Kiti adormind-o iar Horica și cu mine am profitat instantaneu de liniștea așternută ca să-l chemăm pe moș Ene iar Felix și-a luat pixul preferat rătăcit de mult și regăsit pe pluta noastră ducându-se în camera lui să deseneze sătul poate de aventura atât de mult visată și plănuită încă de ceva vreme.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu