A cumpăra judicios vs compulsiv

Eh, că până la urmă (sau, mă rog, până a doua-a treia zi) tot m-am eliberat de povara de a îmi lua și cadouri materiale, în afara celor sufletești, în ciuda deplinei mele lipse de interes manifestată vădit, din moment ce a apărut chiar și aici. Povara este doar o exagerare nevinovată, n-o luați în seamă! Am răsfoit eu ce-am răsfoit placidă și distrată diverse cârpe colorate aninate în logici inaccesibile mie de umerașe felurite, observând că efectul lor, al cârpelor, asupra mea este amețitor și confuz, ceea ce m-a determinat să îmi schimb radical tactica de cumpărătoare, astăzi, potolită. Am intrat în cel mai dezirabil loc, unul și numai unul, cel mai din acel moment, și am purces într-o subită liniște la treabă. M-am ghidat coloristic după mărgelele de la gât, cadoul cel mai cel, pentru că a fost creat de mânuțele neliniștite ale fetiței Kiti (mulțumesc, fetelor) și am găsit, așa cum găsesc când am criterii limpezi în minte, soluția pentru cadou. Mulțumesc!