Și o zi

Nu mi-am mai ajuns nici mie însămi zilele astea, darămite blogului meu, deși ar fi fost mai logic să spun că nu mi-am mai ajuns nici blogului meu zilele astea, darămite mie însămi, asta fiindcă mă mișc în funcție de priorități. Lasă-mă pe mine și lasă-mă și cu blogul meu, căci am deja ...și o zi, ceea ce înseamnă că n-a prea fost vreme de visare și nici de contemplare. Asta cu '...și o zi' vine de la Felix care, de când a împlinit șapte ani, mă întreabă periodic 'și câte zile/săptămâni/luni?' Doar atât, din senin, 'și câte?' Așadar am deja 'și o zi', ceea ce îmi scuză parțial depărtarea relativă de mine însămi, dar și de mine însămi, adică blogul. Parțial, da, scuzele sunt foarte rar complete, depline, chiar dacă rațional acoperă bine dauna produsă. Dar cum rămâne cu afectul? De unde se înțelege treaba cu partialitatea. Revin, ideea se învârte în jurul acelei 'și o zi', deși se învârte excentric. Ceva de genul: astăzi ar fi centrul unui spațiu, iar ieri ar fi suprafața unei sfere ce circumscrie centrul respectiv, apoi tot așa mai departe, un fel de timp de ființare ca un continuum centripet sinucigaș. Are sens, chiar dacă n-are legătură. Zic iarăși să revin. Revin, când este ziua ta, zâmbește tâmp încă de la trezire, îmi spun, zâmbește și cere felicitări copiilor și soțului tău încă dinainte de a face cu adevărat ochi. Asta mă transformă într-o alintată, dar mai cu seamă mă scutește de prelungirea inutilă a momentelor de sfială ingenuă intrinsecă. Sufăr de alergie la starea de primadonă. Atâta vreme cât trec devreme și numaidecât de emoția inconfortabilă este bine. Ajută să am de pregătit masa. Am. Ajută să îmi primesc oaspeții tradiționali. Îi primesc. Și mai ajută câte un bonus frumos și binevenit. Bine-ai venit! În jurul lui 'și o zi' se opresc și darurile de suflet, florile de pus în pământ, sunt gata astăzi, în 'și o zi', plantate la locurile lor. Cât despre darurile celelalte, deocamdată n-am chef să-mi bat capul cu ele. N-o fac. Două prietene mi-au spus același lucru, una, pe un canal, alta, pe alt canal. Canal, nu mi-aș bate capul prea tare. Zic ele, neliniar una după cealaltă, că mi-am ales o zi specială, așa ca mine, să mă nasc pe lume. Le dau dreptate și adaug, într-adevăr, mi-am ales-o, sau cel puțin nu i-am lăsat pe părinți sau pe cine știe cine alții să o facă. Mulțumesc!