Ce dominantă e imaginea Catincăi pe retina inimii mele globuloase! Eu sunt tot pământul, aerul și apa în jurul cărora fetița gravitează. În fotografia asta. Sunt și luna planetei mele, de pe care i-am răpit un crâmpei de suflare. Pare ușor dezechilibrată de mișcare, ritmul pasiunii este întotdeauna sufocant. Dar trupul și-l ține totuși drept, cu mâinile își păstrează verticalitatea. Și de-ai ști ce mătăsoase sunt!
2 comentarii:
I find this picture wonderful, so sensitive and aesthetic!
Thank you so much, this is my autistic daughter and my love for her makes me sometimes an artist. Your words gives me pride and joy!
Trimiteți un comentariu