Mami e mai frumoasă decat Horică

Ce robot frumos ai construit, Felix, i-am admirat creația din Lego, o mică arătare cu mâini și picioare sprijinite pe o plăcuță dreptunghiulară, "ca să aibă stabilitate", și cu un cap sofisticat și imens în raport cu corpul său, mai bine zis, imens în raport cu percepția noastră despre raportul obișnuit cap/corp. Felix este ușor sensibilizat de atenția deosebită ce i s-a acordat și încă i se acordă lui Horica, este gelos și reacționează, ba cu un pumn în urechea stângă a fratelui său, ba cu smiorcăieli din te miri ce motive, ba cu suplimentarea efuziunilor de iubire către mine, categorie în care se potrivește și soptirea drăgăstoasă și hâtră, însoțită de gesturi demonstrative a vorbelor sale, "un picior murdar pentru tati și o mânuță curată pentru mami". Așadar sunt atentă la nevoia lui de alinare din zilele astea, de aceea îi spun de câte ori e cazul că îmi place ce face, cum face, ce este, cum este. Felix îmi mulțumește pentru înțelegere,  îmi ștampilează nasul și bărbia periodic cu câte un pupic delicat, chiar mai des decât o face obișnuit, și se pisicește, "ai văzut cât de creativ sunt?".

Gelozia între frați. Acea trăire copleșitoare și stânjenitoare, ce îți amorțește pentru o clipă iubirea pentru fratele sau sora ta și îți lasă liberă, înafară sau înăuntru, toată frustrarea nealinată sau alinată neîndestulător, acumulată în momentele de lipsă de atenție pentru tine din partea părinților tăi. Cum probabilitatea ca părinții să nu poată să mențină mereu starea de perfectă armonie este mare, fără ca aceasta să țină neapărat de iscusința lor și nici de iubirea pentru copiii lor, ci doar de limitarea fizică firească a lucrurilor și stării de fapt, așadar ne e în fire nouă, părinților, să fim oarecum neputincioși, la fel de natural este și sentimentul de gelozie și rivalitate dintre frați. Dar chiar și așa, îndreptățit, tot copleșitor și stânjenitor rămâne ceea ce simt copiii, deci să îi mângâiem mai mult!