Secetă nu doar pe Pământ, ci și pe Marte

Sfârșit canicular de august. Din peste patruzeci de tuia, ce închid convenabil latura de nord a curții, aproape o pătrime dă semne vădite de ofilire. Cu hortensiile, ce ne înveselesc aleea de piatră de la intrarea în curte, depunem serile eforturi secatuitoare de reanimare. Buchetele lor rotunde de floricele sunt în suferință, dar frunzulițele tinere, verzi de smarald, ce se întrupează aproape de pământ din trunchiurile sănătoase, sunt răspunsul așteptat al strădaniei și încrederii noastre. În schimb, trandafirii dovedesc inteligență în supraviețuire, deși sunt îmblânziți de vreme îndelungată, ei își duc încă în gene priceperea ancestrală de trai în sălbăticie, așa încât lor nu le ducem grijă mare, dar le mai ducem câte-o mângâiere.

M-am așezat pe bancă, aproape de un băiețel subțire, știrb, îmbrăcat într-un tricou roșu aprins, care ținea în dreapta lui un penar negru de piele și o sticlă mică de apă plată. Copiii își găsiseră câte ceva de făcut pe lângă mine. Kiti a apărut de după un copac, vorbind o limbă necunoscută. Trebuie să fac o paranteză și să spun că limba lui Kiti are uneori o frumusețe aparte. E melodioasă, deoarece se cântă pe tonuri amestecate, e caldă, deoarece conține multe vocale, e veselă, deoarece se rostește în tempo allegro. Imaginează-ți niște bătăi scurte, alerte, libere, modulate ritmic, ale limbii pe palat și dinți, un fel de experiment vocal bebelusesc. Închid paranteza. S-a întins spre sticla de apă a băiețelului, am oprit-o, iar băiețelul și-a ridicat penarul și sticluța în mâini, ca să le mute în stânga lui. Kiti a insistat, băiatul s-a impacientat. Ha, ha, i-am râs încurajator, așa sunt marțienele astea, mereu în căutare de apă, e prima oară când întâlnești un marțian? Îhî, a aprobat băiatul, strângându-și sticla în palmele micuțe. Dar nu te sperie, nu-i așa? Nu, nu, zâmbind timid. Atunci a apărut și Felix, l-am prezentat băiețelului și marțienei Kiti. Dar Kiti nu e marțiană, fiindcă marțienii sunt verzi, a fost Felix de părere. Dar vrea apă, a venit decisiv și băiatul, iar mama ta a spus că marțienii caută apă pe Pământ. Felix m-a privit bănuitor, apoi a concluzionat: bine, Kiti e marțiană, mi-am amintit, de fapt marțienii nu sunt verzi, ci sunt mov cu floricele.