In seara asta am dansat iarasi.
Extenuati, dupa o zi inceputa inca inainte ca ea insasi, ziua, sa fi inceput de fapt, zi pe care am traversat-o (oare zilele se traverseaza sau se parcurg?) lent, dar cu multa concentrare, ceea ce a impovarat-o sanatos (se pare ca nici nu se traverseaza, dar nici nu se parcurge, ci se cara in spinare) si ne-a cocosat, am ajuns acasa catre seara, o seara din ce in ce mai insinuata in zi, semn iubit de vestire a primaverii, acasa unde am rupt randurile, adica randul, si ne-am imprastiat in cele patru zari sau, oricum, pe-aproape.
Ne-a animat, o ora mai tarziu, mezinul cu spiritul sau ludic viu si ne-a invitat fara vorbe, doar prin miscari zvapaiate de trup in dans. Da, aseara am dansat iarasi cu totii si voiosia dansului ne ridica la un nivel mai frumos de trai, in plus ziua in care dansam cu totii ca ritual de seara este usoara, n-o mai simti asa incat nu mai conteaza daca o traversezi, o parcurgi sau o cari in spinare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu