joi, 23 aprilie 2009

Vacanta s-a gatat, traiasca vacanta!

Ce sentimente amestecate dupa vacanta! Si bune, doar regasesti confortul de acasa, dar si rele, doar iesi brusc dintr-o stare de relaxare si iti lipseste tot asa de brusc proximitatea celor dragi, bunici, verisori, frati, prieteni. Lacrimile de pe obrajii lui Horia, "tupararea" declarata de Felix, chiar si resemnarea de pe chipul lui Kiti, toate incap pe bancheta din spate a masinii pornita incet spre casa si imi amintesc de toate sfarsiturile dureroase de vacanta ale copilariei.

Horia, mai mare, isi gaseste in liniste cartea pe care a inceput-o cu cateva zile inainte, parca vrand sa extinda timpul saptamanii ce a trecut: Doi ani de vacanta, de Jules Verne. Nu-i mai ingaduim bucuria asta insa, acum, dupa un sfert de ora de citit, nu aici, nu in mersul masinii, anticipand un eventual dezastru digestiv.

Ca de obicei, ne intoarcem de la bunici cu masina mai plina. Bunatati ramase de la masa de Paste, cadourile copiilor de la iepuras si...neiertatoarele kilograme in plus distribuite destul de nedrept pe noi toti. Unii, mai multe, altii, mai putine, oricum, astfel incat se accentueaza dezechilibrele.

Jucariile si jocurile sunt mereu in numar mai mare. Camera lui Kiti este o adevarata ludoteca. La inceput incapeau pe un raft, acum suntem deja la al patrulea. Iata adevaratii clienti fideli Ikea! Dintre jocurile noi este unul care-mi place mult. O tabla patrata din lemn, foarte bine finisat, impartita in patru cadrane. Fiecare cadran este dominat de cate o forma geometrica mare, clara cu mici gaurele din loc in loc si colorata fiecare in alta culoare. Peste respectivele forme geometrice se vor suprapune perfect niste piese de lemn de aceleasi dimensiuni si culori si cu aceleasi gaurele, si care reprezinta imaginile unor obiecte care au in mod natural acele forme geometrice, iar prin gaurelele existente se vor trece patru sireturi colorate corespunzator care le vor atasa strans pisele de tabla. Este un joc foarte bun pentru copii pentru ca acestia pot dezvolta si perfectiona abilitati ca recunoasterea culorilor, a formelor geometrice, potriviri, abilitati motorii fine dar si pentru senzatia tactila deosebita pe care o dau jucariile din lemn de obicei. Si daca mie imi place sa ma joc cu tablita asta de lemn intr atat incat sa uit de unde am plecat (adica de la un paragraf mai sus), atunci e posibil ca si lui Horia, de exemplu, sa-i faca suficienta placere sa-si recompuna inima, din plastic de data asta, de la National Geographic astfel incat sa ii ameteasca din tristetea plecarii spre casa si sa mai uite.

Vacanta ne-a fost

verde si jucausa

, fierbinte si aglomerata

, colorata si vie

, tihnita si dulce

deci, rotunda ca mingea lui Kiti.


O primavara frumoasa si Hristos a-nviat!

8 comentarii:

alina spunea...

Imagini frumoase, copii superbi! Să vă fie de bine vacanța! :)

Ceska777 spunea...

E o consolare ca vacanta de vara nu e departe? Si ea e maaaaare si luuuuuunga!

MihaelaMaria spunea...

asa e, aprilie e ca si trecut, mai si iunie si gata, soseste vacanta! te ia ameteala cat de repede se invarte cu noi!

Marius Filip spunea...

E Kiti cel mai mare copil?

Să vă trăiască!

MihaelaMaria spunea...

nu, e mijlocia, mai mica cu doi ani decat Horia. doar ca e in perioada cand fetele cresc mai repede decat baietii si pare mai mare.

la fel si voua, Marius!

Marius Filip spunea...

Sunt frumoşi şi dulci toţi trei ...

Rodica Botan spunea...

Sa va traiasca si bunicii si copii...bucuriile astea sint cele mai dulci, cele mai sigure si cele care vor dainui cel mai mult. Blessings

MihaelaMaria spunea...

multumesc asemenea! va citesc cu drag postarile, numai bine!