Vis

Nu-mi plac ghicitorii în stele, mă sperie ale lor preziceri și-mi împiedică încrederea. Dar nici nu mă entuziasmează tălmăcirea viselor, pentru că visez suficient de alambicat încât să mă umplu de entuziasm. Dar așa ceva! Nu pot să le înțeleg în alt fel decât ca pe gânduri învălmășite din nezicere. Îmi trebuie o cafea. În fața mea două adolescente, cam 15-17 ani, joacă piatră-foarfecă-hârtie, una din una, ca să aleagă care dintre ele să comande prima. Cea blondă natural, cu părul lung, pierde cu 'hârtie'. Mi-e drag de ele, începe să mă întregească împrejurarea de a fi mamă de adolescent. Băieții noștri aleg întotdeauna, orice, cu piatră-foarfecă-hârtie, trei din cinci. Nu sunt amândoi adolescenți. Le place joaca cu hazardul sau le place joaca. Alegerea necontrolată este neapărat mai cinstită decât cea controlată, măcar când este o alegere între frați. Kiti se alege mereu pe ea însăși și nu o face din egoism. N-o face nici din altruism. Trihotomia atitudinii morale dinaintea unei alegeri. Măcar de-aș ști că visează! Abia atunci mi-aș face griji pentru moralitatea alegerilor ei. Neziceri are fără număr și fără seamă. În logica unei visătoare, urmează înflăcărarea. Fierbințeala pătrunzătoare a cafelei nu se socotește.