La pândă

Descopăr încântată primii boboci de trandafiri în grădină. Cel mai tânăr dintre ei, un firav trandafir portocaliu, are pentru prima oară un boboc mare, sănătos, semn cert de maturizare și împreunare armonioasă cu pământul. Îl las pe Horica să mă aștepte nerăbdător în mașină, înainte de a porni către școală, pentru a mă bucura câteva clipe aproape de flori. Băiatul se preface că nu înțelege, nu știe cum o floare face să crească o bucurie, apoi se mai preface că e bai dacă întârzie. Nu e, fiindcă nu întârzie niciodată (nu întotdeauna din meritul său). Asta, ieri. De dimineață, când ieșim pe ușă, observ tristă că bobocul portocaliu a dispărut de pe floare, în schimb, zeci de bucățele minuscule din petalele abia crescute punctează vesel covorul de iarbă. Îmi amintesc de mai devreme bătăile speriate din aripi a două coțofene obraznice, zburând din grădină și înțeleg că ele sunt făptașele. Îmi pare rău acum de absența câinilor din curte.

Trece a doua noapte când o pândesc să adoarmă, ca să-i sting lumina în cameră, după ce a dormit vreo două nopți întregi cu becurile aprinse. Poate că intuiesc ce stă în spatele gestului de a apăsa întrerupătorul, dar nu înțeleg de ce își încheie întotdeauna ciclul de apăsări după ce aprinde lumina, fiindcă ei nu îi este frică de întuneric. Îmi place să cred că în afară de o posibilă senzație plăcută, Kiti își controlează spațiul în felul în care poate s-o facă. Fac ce vreau, fiindcă e dreptul meu să fac uneori ce vreau, parcă ar afirma (apăsat desigur). De aceea nu e de mirare că primul meu gând la trezire este să verific lampa din dormitorul fetei. Dacă nu luminează, Kiti a dormit bine; dacă luminează, Kiti a dormit bine sau n-a dormit bine, rămâne de aflat. Nu azi.

Uit de evaluarea națională ce-l nu-l uită însă pe Felix, îmi amintesc abia când îl iau de la școală, dar, precum mama sa, băiatul uită despre ce-a fost vorba în propoziții, îmi spune doar că ar fi terminat cele două subiecte de citire în nouă minute. Socotesc echitabilă uitarea mea în condițiile în care evaluarea fiului meu s-a săvârșit în nouă minute, deși nu pot fi sigură că lucrurile au stat întocmai cum mi se prezintă. Îmi promit să nu mai uit de celelalte evaluări.