Aceste zâmbete

Ziua este profund senzorială- Horica, proaspăt primenit și parfumat după tenis, și mărțișoarele lui pe un braț, un snop de lalele roz pentru fete. Nu neapărat impresionante la nivel senzorial, mărțișoarele pe care le-am creat împreună cu Felix pentru colegele lui rămân triste și neoferite în plicurile lor, în ghiozdan, băiatului fiindu-i rușine să etaleze originalele mărtișoare. Încă alte multe flori acasă, în vaze și ghivece, apoi prima lalea în grădină, abia răsărită din bulbul ei, mai matur ca oricând, deși tot mai aproape de profunzimea ce îi va nega existența, pentru că și bulbii de floare, precum celelalte organisme vii, împrumută energiile de creștere din pământ și apă până la sufocare, când le răscumpără. Așadar miresme dulci și prețioase, cât să crească un spirit optimist. Nu în al doilea rând, impresia cromatică. Descopăr voluptatea influențelor folk în țesăturile ce-mi trec prin fața ochilor în timp ce răsfoiesc absorbită paginile internetului, imaginația e vie și recompensanta, aproape că le înțeleg materialelor texturile. Culoare, geometrie și visare, cât să justifice toată acea creștere de spirit optimist. Apoi aceste zâmbete. Neapărat ele.