De câte ori mergem la clinica oftalmologică mă delectez urmărind peștișorii multicolori trăind în acvariul central, foarte bine îngrijit, desenat cu stil de vreun designer acvarist, de data asta sunt pe urmele unui peștișor auriu, cu înotătoare delicate din borangic, desfășurate cochet în evantai, îi surprind nervozitatea ce-l mână în peregrinare și mă întreb, oare nervozitatea vietății acvatice n-ar suprima-o pe a fetei. Nu că în ultima vreme ar fi nervoasă, nu este, ba atingerile ei capătă mai multă gingășie și pricepere, deși mâinile îi rămân în mișcare adesea, uite-o cum își împletește degetele subțirele ca niște crenguțe dezgolite de salcie creață, admirându-și compozițiile, apoi vorbindu-ne în împletituri misterioase și emoționante din ele.
Nu doar liniște, ci și căldură cere Kiti. Când nu are suficientă, improvizează extravagant. Adoarme, cuminte și neobișnuit, curând după ce urcă în camera ei, iar peste un timp, când urc s-o învelesc, mă înveselește năstrușnicia descoperită. Kiti doarme adânc, bulucita în ea însăși și învelită cumsecade cu covorul ei gros și greu, cu ursulețul țesut din firele sale în sus. Îmi imaginez apăsarea fermă a covorului și căldura concentrată de sub el ca preludiu pentru somnul lin ce a urmat și aproape că mă tem să nu i-l stric când o ating și-i schimb acoperitoarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu