miercuri, 3 decembrie 2014

Spre Crăciun cu spirit vesel-3 decembrie

În ciuda ploii, desenul lui Felix este despre timpul zăpezilor. Cum adică, în ciuda, ar întreba băiatul, de fapt, chiar întreabă, 'cum adică' este marca lui, metamorfoza 'de ce'-ului copilăriei mici.
 
În dimineața asta, ca în altele în care am ocazia să observ în liniște antrenamentul lui Horica, îl privesc pe el mai cu seamă decât pe băieții de care se înconjoară și încerc în taină sentimentul de încântare, fiindcă-l văd cum i se definesc tot mai pline trăsăturile de om drept și empatic, nu este singurul, desigur, însă dacă cineva arată atenție și grijă pentru fiecare în parte în orice clipă, atunci Horica este acela. Băiatul nostru îmi devine pe nesimțite mie, mamei, reper moral, mulțumesc.
 
Observ că uneori, când este neliniștită, izolată în camera ei, Kiti își regăsește armonia. Uneori ne-o regăsim și noi, pe-a noastră, tot la fel, trimițând copila în camera ei. Din fericire, am căpătat amândoi inteligența practică de a accepta clipele dizarmonice, bineînțeles, mai mult sau mai puțin. Lipsite de armonie ar putea părea cuiva trezirile cu noaptea-n cap, înainte de ora șase, cu care Kiti ne potcovește în astă zi ploioasă de decembrie, dar nu, există totuși muzicalitate în prezența ingenuă a fetei între noi, altfel de ce i-am cânta amândoi cu atâta drag conturul luminos al chipului, atingerea cinstită a mâinilor sau aliterațiile dulci ale glasului baritonal?


2 comentarii:

Loredana spunea...

Foarte frumos desenul! Talentat mezinul vostru! :)

MihaelaMaria spunea...

multumesc :)