Spre Crăciun cu spirit vesel-12 decembrie

Oare ne plac culorile pur și simplu (când ne plac) sau ne place încrederea deplină în substratul de existență al culorii, lumina Soarelui? Dorul puternic de albastru mi s-a dezvăluit abia astăzi, la malul lacului, a cărui strălucire m-a țintuit locului pentru a-l admira. Dor de albastru zic, dar nu uit împrejurarea fericită a nașterii culorii. Primesc prima zi însorită a iernii ca pe un dar prețios, temeiul vieții.
 
Nu știu cui datorez mulțumiri pentru exuberanța lui Felix din timpul și de după serbare, poate reprezentației în sine, o poveste frumoasă de iarnă interpretată de copii, The Polar Express, poate timidității băiatului, anulată de conștiința împlinirii piesei, poate câte puțin din fiecare, oricum, mulțumesc!
 
Apoi decorarea bradului argintiu din grădină. Încurajați de soarele arzător de prin parbrizul mașinii, coborâm și îl împodobim, Felix și cu mine, în treizecisicinci de fulgerătoare clipite, câte una pentru fiecare glob în parte.
 
Epuizantă această veselie!