luni, 1 septembrie 2014

Metabolismul unei schimbări

De parcă mușcă din ea.
Kiti tace suspect, tăcerile suspecte sunt atât de apăsător prevestitoare
strâng ochii intru cu capul în corp ca broasca țestoasă
până tace suspect iarăși.
De parcă mușcă din ea
urlă de două-trei ori.
În mașină în drum spre prima zi de școală fata știe că urmează schimbarea o acceptă ba chiar o așteaptă pot să jur că o așteaptă cu toate astea-cunoaștere acceptare bucurie-schimbarea doare stupid absurd revoltător.
Tăcerea ei încetează să fie suspectă atunci când ridică ochii din pământ. O urmăresc prin retrovizoare nu-mi place încruntarea ei însă îmi închipui că este infinit mai suportabilă clipa exact ca durerea trupului înainte să se șteargă cu totul. Împrumut vocea de iubire pe șoptite am încredere că nu lovește iar în moalele capului. Nu zâmbește însă nu ți se pare Felix că i s-a întins pielea frunții?

Fetele o primesc în urale ele nu știu cum a mușcat din ea fiindcă fata râde. Albă vaporoasă efervescentă. Sunt recunoscătoare pentru bucuria ei nu știu cum dar am prevăzut-o încă din buna clipa a încruntării. O îmbrățișez plec ea rămâne să-și înțeleagă schimbarea.

Niciun comentariu: