vineri, 5 septembrie 2014

Dizolvare

Citesc doar câteva pagini până cartea pornește a mi se citi singură în urechea dreaptă. Ațipesc pe-un ton obraznic de șuierătură. Vântul. Muzica lui eliberată forte prin crăpături și alte imperfecțiuni ale ușilor și ferestrelor mă sperie și-mi stimulează imaginația. Un fluier albastru, un rânjet sardonic, un tril dulce sau un pas sacadat, oricare cale a minții o poate urma. Nu-mi amintesc prea bine culoarele pe care le văd în fața ochilor, pare un labirint pieptănat cam isteric de rafalele de vânt. Monotonie. Sunete cristaline schimbă culoarea visului. Galben. Mă simt bine, doar câteva pagini de carte citite și încă câteva lecturate în vis. Câteodată o simplă amorțire a simțurilor șterge o mahmureală de nesomn.

Niciun comentariu: