luni, 4 august 2014

Ape și ape



 Limbuța mea este un lac secat,
 iar în gât este caniculă
 când ar trebui să curgă cascade Niagara lungi,
 până-n stomacul meu.
 În care să înoate fericit somonul,
 pe care l-am mâncat
 la masa de prânz.

 De ce ies cu pielea încrețită, ca a unui bătrânel, din apă?
 Când te scufunzi curajos pe fundul bazinului,
 apa din corpul tău se împrietenește cu apa din piscină
 și încearcă să iasă, să se amestece împreună,
 să se fericească,
 însă este atât de naivă,
 încât este înghițită instantaneu,
 iar trupului tău secat,
 aruncat cu putere în aer,
 nu-i este permisă
 decât hidratarea cu o apă nouă,
 nicidecum cu cea veche,
 îndrăzneață.


 Păcat.
 Asta înseamnă că norocul ne caracterizează și apele,
 nu doar întâmplările.
 Cea mai nenorocoasă apă este apa care se scurge în canal.
 Cea mai norocoasă este apa Nilului,
 fiindcă se plimbă pe distanța cea mai lungă.
 Însă există și o apă norocoasă doar pe jumătate.
 Este apa din bălțile rezistente ale orașului.
 În ea copiii se bălăcesc fericiți.
 Și mai știu o apă cea mai norocoasă
 (un alt fel de noroc-n.r.),
 anume apa din bălțile minuscule
 dintre
 șinele de tramvai.

Un comentariu:

Alexandra spunea...

Cea mai norocoasa mama este cea care scrie dupa dictare o poezie compusa de baietelul sau iliterat si talentat. ;-)