luni, 7 iulie 2014

Peremptoriu

Intensitatea cu care mi-am petrecut sfârșitul de săptămână se măsoară în cele 260 de mii de bătăi ale inimii. Da, le-am numărat pe toate, poate nu bătaie cu bătaie, însă tot numărat se numește și atunci când aproximezi, mai ales când ții să o faci cu acuratețe. Finala a fost, paradoxal, primă în viața copilului. Victoria, însă, nu prea are de-a face cu năstrușnicia unui paradox, când învingi este cvasiimposibil să te contrazici.
 
Acum, că se apropie zilele lor de naștere, băieții oftează neesențial, toți prietenii noștri au plecat în vacanță, noi cu cine ne serbăm și de ce nu plecăm și noi odată? Medităm împreună la ce înseamnă timpul vacanței, la timpul libertății și al relaxării. Înseamnă neapărat călătorie, ne întrebăm, pentru că ăsta pare să fie motivul principal al suspinelor. Poate că da, fiindcă în vremurile pe care le trăim călătoria pare să suplinească, ba să împlinească o serie întreagă de nevoi omenești. Pe de altă parte, ușurința de a călători este doar o întâmplare fericită a timpurilor actuale, ceea ce ne provoacă să ne chestionăm, de cine și ce depinde bucuria, încântarea și liniștea noastră. Propun un ritm lax de căutare individuală a mulțumirii sufletești, în limitele fizice de acasă deocamdată, însă fără limite la visare. Când vom fi găsit un ritm armonios de trăire a stării de libertate a vacanței acasă, ne vom transpune cu trupuri cu tot, cât ai bate din degete, în decorurile de vis și visare proprii pământurilor scăldate de ape, pentru întregirea lentă, îmbietoare a stării de bine și libertate a vacanței.

4 comentarii:

Alexandra spunea...

E greu de gasit un ritm armonios de traire a vacantei acasa. Cel putin pentru generatia fiilor nostri. Eu imi amintesc ca mica savuram vacanta in curtea bunicilor, si mai tarziu, in balcon, cu carti... acum intr-adevar calatoria este sinonima cu libertatea si poate ca inlocuieste intr-un fel explorarile din jurul casei si visarea dintre paginile romanelor. Poate fratii isi pot acorda ritmul intre ei, cei singuri la parinti se zbat intr-o evidenta plictiseala.

MihaelaMaria spunea...

da, asa este, insa vacanta celor mai multi copii indraznesc sa cred ca se desfasoara in mare parte acasa, asadar e important sa nu fie nefericiti pt asta. Calatoriile sunt minunate sau ar trebui sa fie asa, insa cred ca nu trebuie sa fie totul.
Dar da, copiilor singuri la parinti le este mult mai lesne sa se plictiseasca, desi depinde de fiecare in parte sa se plictiseasca mai mult sau mai putin :)

Alexandra spunea...

Si eu duc aceasta lupta... si nu stiu daca voi reusi vreodata sa am o cat de mica victorie. Dupa un an scolar extenuant, am fost cu Tedi in Italia. S-a comportat extraordinary de bine, ascultator, interesat, mai putin negativist... suntem de trei zile acasa si iarasi se plictiseste intre TV si YouTube. Cred ca nu are puterea sa se focalizeze singur asupra unei activitati, are intotdeauna nevoie de un animator.

MihaelaMaria spunea...

am vazut ca v-a fost bine in Italia, ce frumos! eu ii scot mult la sport pe baieti, Kiti e doar spectatoare, si asta le face bine. Au si program de citit, dar se si plictisesc, mi se pare normal