miercuri, 23 iulie 2014

Ca un căprior

Mi-e dragă bucuria lui, pe care-o țopăie înadins, ca un căprior, de ziua lui,
urările curg generoase, parfumate și calde ca ceaiul de mentă cu lămâie pe care ni-l făcea bunica în nopțile de revelion,
Felix le numără, cum se găsește în miezul universului său, se îngrijorează bineînțeles în glumă, doar șaptesprezece?
Vrea să cunoască clipa omoloagă a întâlnirii noastre, își potrivește ochii confortabil pe ecranul ceasului său rezistent la apă, ca s-o aștepte și s-o îmbrățișeze,
el încă nu înțelege ce-i cu magia fusului orar, nu intru în amănunte, de aceea fac eu socotelile, el doar așteaptă.
Răstimp își coboară neastâmpărul în bazinul de înot, îl îndemn, este emoționat, să răspundă urarilor care i se fac, (știi, eu completez formularele cu data lui de naștere și data de astăzi), eu n-am mai înotat niciodată în viață, îi cântă profesorului, de fapt a mai făcut-o cu adevărat, chiar exact astăzi-opt ani înapoi, înaintea clipei.
 

Află și Kiti că e ziua lui, îi 'promptez' urarea pe care știu că i-ar face-o și 'nepromptata', observ că a învățat ce-nseamna o urare, pentru că îi spune cu vorbele ei înduioșătoare și îmbucurătoare un aproximativ 'la mulți ani', apoi, fără impulsuri exterioare, îl ia stângaci de gât și se apleacă cu un gest ocrotitor și cald peste obrazul fratelui ei, pe care îl atinge cu gura făcută căpșunică. Felix își primește îmbrățișarea cu bucuria lui simplă, cea pe care încă o țopăie înadins, ca un căprior, de ziua lui, sau poate că fix în clipa asta, o clipă deja prea tânără față de clipa pe care Felix a așteptat-o în zori de zi, nu țopăie, fiindcă își cinstește fratele și vărul cu un film și-o floricică din porumb, ca un băiat mare, generos și iubitor de opt ani împliniți desigur de curând.

Niciun comentariu: