Cu bucurie și ca o promisiune încep să construiesc calendarul cu numărătoarea zilelor de dinaintea Crăciunului, bucuria vine firesc în contextul sărbătorii mari a iernii, cu atât mai mare cu cât este amplificată de cea a copiilor, iar promisiunea este una proprie, de consecvență și diligență, ca răspuns simetric la atmosfera de bunătate și generozitate cu care Crăciunul vine negreșit.
Aerul tihnit al dimineții zilei sfinte de duminică, înlesnit de lumiozitatea încântătoare a soarelui de-acasă, dar mai ales de dispoziția sufletească și fizică a capricioasei noastre copile, este astăzi în acord cu liniștea băieților adunați la aceeași masă, în fața temelor de sfârșit de săptămână, pentru moment prietenoși unul cu celălalt, cu curiozitate reciprocă pentru lecțiile în așteptare.
Reconstituiri, de Ana Blandiana
Ce strâmte margini sunt în stare să cuprind
Cu inima și cu privirea!
Zadarnic călătoresc. Oricât de departe,
Numai ceea ce recunosc, știut dinainte,
Mă tulbură.
Din copilărie sau mult mai de demult,
Dintr-o viață trecută
Despre care nu știu nimic, dar o reconstitui,
Ca într-un joc de puzzle,
Din fragmentele pe care le recunosc.
Ce strâmte și fericite margini are ținutul
Care se întregește astfel
Din gesturi oprite la jumătate
Și devenite nemuritoare.
La urma urmei,
Nemurirea nici nu e decât încăpățânarea
De a-ți aduce aminte
Vieți destul de puternice
Să o ia de la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu