Un hibrid

Diferența de șapte ani dintre băieți este astăzi ideală. Este ideală în orice moment al oricărei zile și al oricărei nopți, desigur, însă are avantaje certe când este vorba despre a viziona un film la cinematograf. Un film pentru copii, de la sine înțeles, copii nu foarte mici și copii nu foarte mari, ceva de genul de la 6-7 ani la 13-14, aha, iată, deci, un interval de șapte ani. Mama nu este nevoită să-și însoțească copiii la film, așadar nu are de ce se plictisi, dacă s-ar pune astfel problema, întrucât copilul mare, care încă se bucură de comedii de animație, este un partener de nădejde pentru copilul mic. Nu insist.

Pe de altă parte, zilele astea se plimbă patru elefanți adevărați prin parcarea de la mall. Felix este în extaz, a venit circul! Nici mie circul nu-mi face o mare bucurie, dimpotrivă. Oare poate să-i stârnească lui Kiti vreo fărâmă de interes? Posibil să aflăm.

Fiecare grad mai puțin nu doare atât timp cât cerul este suficient de ușor încât să lase soarele să strălucească. Astăzi, joi. Bucurie. Vacanța se simte în sfârșit ca vacanță. În sfârșit și pe sfârșite, ceea ce e bine. N-ar fi, dacă am percepe bucuria încă de la începutul ei, fiindcă, simplu, nu te poți bucura la nesfârșit, ar deveni plictisitor, așadar fără bucurie. Monotonia nu-mi place. Există totuși o singură monotonie cu care aș putea trăi în fericire, monotonia de sănătate. Mă sperie vertijul cu care mă trezesc uneori subit. Nu atât pentru lipsa senzației de control asupra propriului meu organsim, cât pentru efectul lui, neputința, limitarea sau anularea temporară a rolului de ocrotitor. Nici măcar monotonia unei fericiri permanente nu este dezirabilă, fiind excesiv de epuizantă, așadar ca s-o țin, ar trebui să o alimentez cu multe calorii. Excesul de calorii mă nefericeste, așadar nu numai că monotonia fericirii permanente nu este dezirabilă, ci este chiar imposibilă. N-am intenționat să fac un paralogism.

Florile toamnei au o frumusețe severă, demnă. Cred și eu, deși sunt hrănite sănătos cu regularitatea cu care ploaia apare în acest anotimp, ele au de înfruntat temperaturi de tot soiul și, normal, trecerile de la unele la altele. Ca atare, frumusețea lor este o sumă fericită între delicatețea și lejeritatea de creștere a florilor de primăvară și vitalitatea și iscusința de dezvoltare a florilor de vară. Din punctul ăsta de vedere, sunt niște hibrizi armonioși.