Codul genetic al ploii

Ploaia cinstită de toamnă ne sperie pe noi, păcătoșii, ambiția de a accede la starea de confort trupesc permanent este astăzi, după vară, mai plină, mai pregnantă, de aceea simțim tristețe. Este natural să ni se întâmple astfel, înțelepciunea de a trăi bine nu vine cu una, cu două, nici nu este o lecție predată în școli sau universități. Dar abia când tristețea pierderii din comoditatea vieții atinge un prag greu de suportat ne amintim de suflet, pentru a cărui alinare simțim că este timpul, și abia atunci vaietele noastre copilărești se epuizează, trupul înfrigurat și scârbit de atâta întunecime transmite minții semnale de resemnare, iar declinul suferinței trupești începe. Nu vine ploaia pământului degeaba la sfârșit de septembrie, căldura cu care firesc este să ne înfășurăm nu vine numai de la bunul soare.